-

Udarea pomilor și arbuștilor fructiferi

Pentru ca pomii sa poata extrage din sol cantitatile de substanțe nutritive de care au nevoie, acestea trebuie sa fie dizolvate in apa. La noi in tara exista zone, ca cele din Dobrogea si Baragan, unde apa cazuta sub forma de ploaie sau zapada nu este suficienta.

In alte zone, desi cad ploi, ele nu sunt bine repartizate pe anotimpuri, astfel ca in cursul vegetatiei se inregistreaza perioade de seceta.

Din cauza insuficientei apei in sol in timpul verii, cum a fost si anul acesta agricol, cresterea pomilor este slaba, fructele sunt mici sau cad inainte de maturitate. Ca urmare, atat productia anului in curs cat si cea viitoare sunt periclitate.

Pentru a suplini insuficienta apei din sol, pomiculturii folosesc irigarea in cazul livezilor mari si udarea in livezile mici...Apa trebuie sa ajunga la radacina pomului atunci cand ea are cea mai mare nevoie.

In cazul livezilor mici, cele mai bune metode de irigare sunt:

  • prin brazde trasate de-a lungul rândului de pomi la 0,5-1m de trunchi;
  • prin copcă, făcută in jurul trunchiului, la aceeasi distanta.

Cantitatea de apa variaza dupa varsta pomului si incarcatura sa de rod. Dupa ce apa a intrat in sol, de regula in ziua urmatoare udarii, copca sau brazda se niveleaza, pentru a impiedica evaporarea apei.

In mod normal, nu trebuie sa se astepte pana cand pomul plange dup apa, adica da semne de suferinta, el trebuie udat la momentele critice din viata lui:

  • prima udare se va da la iesirea din iarna, inainte de umflarea mugurilor;
  • a doua udare se da la 10-15 zile dupa inflorit (atentie: niciodata in timpul infloritului, deoarece provoaca scuturarea florilor!);
  • a treia udare se aplica la caderea fiziologica a fructelor (cazul marului, parului) sau la intarirea samburelui (cazul caisului, piersicului, prunului) si ajuta la cresterea intensa a lastarilor, la diferentierea mugurilor de rod si la cresterea normala a fructelor.
  • Daca exista posibilitatea, o udare si la intrarea in parga a fructelor

(10-15 zile, inainte de cules) ajuta foarte mult caisului, piersicului, prunului, dar NU ciresului si visinului.

  • Este obligatorie o udare dupa recoltarea fructelor, cand pomii sunt epuizati de recolta, dar in acelasi timp trebuie sa formeze muguri de rod, pentru recolta anului viitor.
  • Ultima udare, de mare folos pt sporirea rezistentei la ger, este dupa caderea frunzelor, inainte de inghet.
  • In general, speciile samburoase ( cais, piersic, prun) au nevoie de mai multa apa primavara si in prima jumatate a verii, iar semintoasele ( mar, par, gutui) in partea a doua a verii, datorita cresterii prelungite a lastarilor si maturarii tarzii a fructelor.

Concluzie:  Udarea, desi cere eforturi si costuri mari contribuie mult la sporirea recoltei si cresterea calitatii fructelor!!