Ceauşescu avea un program zilnic bine organizat

Nicolae Ceauşescu – conducătorul României între 1965 şi 1989 – acumulase treptat toate funcţiile importante în stat: secretar generalal al Partidului Comunist Român (1965 – 1989), preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România (1967 – 1989), preşedinte al Republicii (1974 – 1989), comandantul Forţelor Armate, președintele Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale, președintele Consiliului Național al Oamenilor Muncii și președintele Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Toate aceste funcţii i-au permis lui Ceauşescu să deţină un control strict asupra societăţii române şi să-şi impună propriile idei politice şi economice. Aceste idei au fost prezentate laudativ de întreaga presă. Ceauşescu era atent dacă indicaţiile lui au fost respectate, dacă planurile economice (cincinale) nu au înregistrat întârzieri. Programul lui zilnic era bine organizat. De acest program se ocupa Cabinetul Preşedintelui Republicii. Un bun cunoscator al acestui program a fost profesorul inginer Ştefan Bârlea care, între anii 1981 – 1982, a fost şeful Cancelariei Comitetului Central şi apoi directorul Cabinetului.

Dimineaţa, când Ceauşescu venea îţi puteai potrivi ceasul. La ora 8 intra [în sediul Comitetului Central]… Ofiţerul de la intrare ne suna că a intrat în sediu. Ne prezentam şi-l aşteptam toţi trei: eu, care eram directorul Cabinetului, Năstase care era secretarul personal şi [Constantin] Manea care era şeful Cabinetului. Îl saltutam : “Bună ziua. Bună ziua”. Nu dădea mâna cu noi. Venea repede, uşa era deschisă, intra în birou, se dezbrăca şi după aia suna ca să cheme pe cineva. Dacă nu avea în cap să cheme pe cineva, începea cu presa. Avea teancul de ziare, reviste, tot ce apărea în presa română. Şi nişte cărţi pe masă, pe biroul lui. Cărţi. Cu diverse subiecte. Cu însemnări, cu bileţele, pentru că cerea informaţii despre unele subiecte. Erau cărţi ideologice, de economie, fel de fel de lucrări, inclusiv de poezie. Iar în bibliotecă avea cărţile de poezie puse într-un anumit mod. Şi cam o jumătate de oră, trei sferturi de oră răsfoia presa. Lua un ziar, se uita pe el, nu întotdeauna acelaşi. Dacă azi lua România Liberă sau Scânteia, mâine lua altceva. Până când parcurgea cam tot ceea ce apărea în decursul unei săptămâni. Fiecare apariţie îi trecea prin mână. Şi erau destul de multe reviste. Nu din provincie. Numai presa centrală. Acolo în provincie erau ei. Şi a doua chestiune : o dată cu ziarele primea întotdeauna ştirile Agerpres. Buletinele care se făceau. Şi de la Radio… Pe care întotdeauna le avea pe masă şi le citea. Dacă erau ceva urgenţe Manea, care le citea înainte, îi atrăgea atenţia : “Vedeţi că a venit la Agerpres o ştire…”. Intra după el. Adică nu-l lăsam nici jumătatea asta de oră. Sau dacă eu aveam ceva urgent intram, nu era nici un fel de problemă. Uneori......................

Citește mai departe pe RADOR.RO

Foto: AGERPRES