Regina Elisabeta, ambasadoarea valorilor tradiţionale româneşti
Duminică, 18 februarie, s-au împlinit 102 de ani de la trecerea la cele veşnice a Elisabethei Pauline Ottilie Luise zu Wied, devenită, după căsătoria cu Carol I, Elisabeta, prima Regină a României.
19 Februarie 2018, 09:48
După anul 1881, ţara noastră a fost recunoscută drept regat atât de Înalta Poartă cât şi de Puterile Centrale, după Războiul de Independenţă de la 1877.
Momentul comemorativ ne prilejuieşte rememorarea unor momente istorice remarcabile, care au avut legătură cu Regina Elisabeta, şi care vorbesc deaspre romantism, dragoste, regalitate, generozitate, filantropie.
Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied s-a născut la 17/29 decembrie 1843, la Neuwied, fiind fiica prinţului Hermann de Wied şi a prinţesei Maria de Nassau-Weilburg, cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei, fraţii săii fiind Wilhelm şi Otto.
Numele de botez au fost puse de naşele sale, Elisabeta Louisa, soţia lui Frederic Wilhelm IV al Prusiei şi marea ducesa Elisabeta Mihailovna a Rusiei.
Copilăria sa a fost marcată de numeroasele necazuri prin care a trecut familia sa.
În anul 1863, Elisabeta vizitează Ouchy, reşedinţa marii ducese Elena a Rusiei, care spera ca prinţesa să petreacă iarna alături de ea, în Rusia, mai ales că micuţa era îndrăgită de toată lumea. Cele trei luni petrecute la Sankt Petersburg au însemnat fast şi măreţie, o existenţă împărţită de Elisabeta între operă, conferinţe despre Chateaubriand, lecţii de pian dar şi îmbolnăvirea ei de febră tifoidă.
Şi de parcă nu ar fi fost de ajuns, Elisabeta primeşte tot acum vestea morţii tatălui său.
Mica prinţesă avea însă să treacă de eceste momente dificile şi îşi reîncepe studiile de pian, profesoară fiindu-i Clara Schumann, cea care avea să îi cultive o pasiune deosebită pentru muzică.
