Natura este un pilon economic esențial, dar care este subevaluat

Amazonul absorbea 5 % din emisiile anuale de carbon, dar acest lucru nu mai este valabil. Numai în primele șase luni ale anului 2022, 1 500 de mile pătrate de pădure amazoniană - o suprafață de două ori mai mare decât Beijingul - au fost distruse. Mai mult, 40 % din toate conflictele sunt cauzate, agravate sau finanțate de resursele naturale.

Biodiversitatea atenuează impactul altor crize, cum ar fi schimbările climatice și conflictele, asupra dezvoltării; ea reprezintă, de asemenea, bogăția națiunilor sărace și a comunităților sărace din cadrul națiunilor ca producător de locuri de muncă și PIB. Să luăm ca exemplu sectorul pescuitului, unde 60 de milioane de locuri de muncă la nivel mondial sunt legate direct de pescuit și piscicultură. Pentru fiecare dintre aceste locuri de muncă, alte 2,5 sunt create în lanțul valoric al pescuitului. Aceasta înseamnă 200 de milioane de locuri de muncă, dintre care 60 % sunt în țările în curs de dezvoltare. Același lucru poate fi spus și despre industrii precum silvicultura și turismul bazat pe natură.

Nu putem ignora faptul că pierderea naturii și a biodiversității reprezintă un risc material pentru economiile noastre, pentru sectorul nostru financiar și, prin urmare, pentru dezvoltare. Malaezia este un bun exemplu. Un raport recent al Băncii Mondiale a constatat că, în cazul unui colaps parțial al ecosistemului, Malaezia - una dintre țările cu cea mai mare biodiversitate din lume - ar putea suferi o pierdere anuală de 6% din PIB până în 2030. Acesta este un nivel al pierderilor similar cu criza COVID din 2020. Un studiu recent pe care l-am realizat împreună cu Bank Negara, banca centrală a Malaeziei, a constatat că mai mult de jumătate din împrumuturile comerciale acordate de sectorul bancar sunt către sectoare care depind în mare măsură de serviciile ecosistemice, iar aproape 90 % sunt către sectoare care au la rândul lor un impact ridicat asupra ecosistemelor.

Sursă: Banca Mondială.

În întreaga lume, natura - biodiversitatea organismelor vii și serviciile ecosistemice conexe pe care le furnizează - dispare într-un ritm și la o scară fără precedent, cu implicații deja catastrofale pentru economii și mijloace de trai. Această pierdere și degradare a biodiversității afectează cel mai mult cele mai sărace economii.

Mai mult de 50% din PIB-ul global, adică 44 trilioane de dolari în valoare economică, depinde de resursele naturale.

Natura nu are nevoie de noi, dar noi avem nevoie de natură

Capitalul natural - active precum pădurile, apa, stocurile de pește, mineralele, biodiversitatea și terenurile - este subevaluat și nedecontat. Prin urmare, pierderea sa nu este recunoscută în mod corespunzător. Lemnul care este produs și vândut în detrimentul defrișărilor va avea un impact pozitiv asupra PIB-ului unei țări. Cu toate acestea, bogăția țării este epuizată, iar viitorul acesteia este periclitat.

Cu toate acestea, avem o modalitate de a înțelege pierderile cauzate de supraexploatare și oportunitățile de conservare. Utilizarea contabilității capitalului natural (NCA) pentru a măsura contribuția capitalului natural la bogăția și oportunitățile de dezvoltare ale unei țări demonstrează modul în care orientarea investițiilor către acțiuni și comportamente inteligente din punct de vedere natural poate contribui simultan la o creștere durabilă, la combaterea schimbărilor climatice și la conservarea naturii.

Contabilitatea capitalului natural este o modalitate sistematică de măsurare și raportare a stocurilor și fluxurilor de capital natural. Aceasta ajută factorii de decizie să înțeleagă modul în care mediul interacționează cu economia. Programul global privind durabilitateaal Băncii Mondiale oferă instrumente și expertiză guvernelor și sectorului financiar în vederea integrării contabilității capitalului natural și a altor considerente de mediu și durabilitate în deciziile publice și private.

Luați în considerare miza: mai mult de jumătate din PIB-ul mondial este generat în industrii care depind în mare măsură sau moderat de serviciile ecosistemice, cum ar fi polenizarea, filtrarea apei și materiile prime. Capitalul natural regenerabil, inclusiv activele terestre, cum ar fi solul agricol și pădurile, și activele albastre, cum ar fi pescuitul și mangrovele, reprezintă 23 % din bogăție în țările cu venituri mici și 10 % în țările cu venituri medii mici.

În toate țările și pe toate piețele, natura este un pilon economic esențial, dar care este subevaluat și în care nu se investește suficient.

Mai mult de 75 % din culturile alimentare depind de polenizarea animală, însă peste 40 % din speciile de insecte cunoscute au scăzut în ultimele decenii.

Conservarea și refacerea naturii planetei noastre reprezintă o problemă critică de dezvoltare. Nu ar trebui să fie privită ca un act de caritate, ci este mai degrabă crucială pentru menținerea bunăstării economice de care depind viețile și mijloacele noastre de subzistență. În cadrul Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind biodiversitatea (COP-15), dispunem de instrumentele necesare pentru a actualiza contribuțiile economice ale naturii și biodiversității, pentru a influența procesul decizional economic, astfel încât investitorii și factorii de decizie politică să poată elimina punctele oarbe care compromit prosperitatea noastră viitoare.

"Nicio soluție unică nu este suficientă. Trebuie să conservăm, trebuie să producem și să consumăm mai durabil, trebuie să ținem cont de valoarea capitalului natural în planurile de dezvoltare. BMD-urile, factorii de decizie politică, sectorul privat și publicul au cu toții un rol în păstrarea viitorului nostru."

Mari Pangestu

Director general, Politica de dezvoltare și parteneriate, Banca Mondială