Via de la Dumitra a lui Harşianu, locul unde musteşte pasiunea şi adevărul

De mii de ani, vinul a fost numit „licoarea zeilor”, strămoşii noştri având un adevărat cult pentru această cultură. Revenind la vremurile noastre, ing. Harşianu se opreşte la Dumitra, acolo unde a muncit o viaţă în domeniul pomi-viticulturii. „Vinul de calitate este legat de loc şi de oameni.

Trăind într-o comună, fostă săsească, am încercat să fac să nu moară tradiţia, viţa de vie cultivată secole de-a rânduri de saşi. Îmi amintesc că, fiind stagiar (de profesie inginer agronom), exportam numai din podgoria noastră peste trei vagoane de struguri. O adevărată bogăţie. Aveam atunci, fără să exagerez, cel mai bun Pinot Gris din Europa. De fapt, în perioada interbelică a fost desemnat la Paris cel mai bun Pinot Gris din Europa. Şi, curios, acest vin era produs în cea mai nordică zonă din ţara noastră. Mare păcat că, la trei ani după decembrie 1989, s-a defrişat totul, n-a mai rămas nici măcar o „sămânţă” de Pinot-Gris. Eu, care crescusem cu via în inimă, am simţit că trebuie să facem ceva. Nu se poate ca Dumitra să trăiască numai din amintiri. Am avut bucuria şi şansa să am în facultate un profesor, unul dintre fondatorii viticulturii româneşti, acad. Constantinescu care, în orele de curs ne povestea despre vinul de Dumitra. Şi cum am ajuns aici, aveam şi obligaţia să nu las ca vinul de viaţă lungă să curgă pe apa sâmbetei”.

Septuagenarul Octavian Harşianu nu pare a fi ceea ce spune buletinul. Zilnic este în natură, în livadă, în vie, pe tarlalele cu porumb, în sectorul de ovine. L-am găsit cu greu în via de la Dumitra, „marea mea pasiune”.
- Cum a început această nouă aventură a vinului?
- „Am cumpărat 10 ha de teren, teren alunecos, degradat, lăsat pradă vremurilor. A fost primul pas. Apoi, pornind de la zicerea unui profesor de-al meu, care ne spunea că nu există pământ sărac, ci numai meseriaşi nepricepuţi, am continuat. Am demarat proiectul, am pregătit terenul, am investit mult şi, în urmă cu cinci ani, am plantat trei hectare. Mi-am dat seama că singura cultură care se pretează pe aceste terenuri este viţa de vie. Ulterior, am mai plantat încă 2 ha. În această toamnă voi obţine primele cantităţi de vin, un vin caracteristic zonei, vinul de altădată, care a dus faima acestei podgorii. Este un an bun, nu am avut accidente climatice, nici boli ori dăunători. Voi obţine un vin de calitate, ceea ce îmi va permite, sunt sigur de asta, să stau alături de cele mai renumite podgorii din ţară şi, de ce nu, şi din alte ţări. Un paradox aş vrea doar să remarc, şi anume că, Dumitra nu este trecută pe harta viticolă a judeţului, în schimb, o spun fără invidie, apare Ardanul (acolo unde m-am născut eu) şi Şoimuşul”.

În via lui Harşianu este şi o şcoală în domeniu. Am întâlnit-o pe doamna Luminiţa Martiţa, o specialistă care a deprins repede noua tehnologie (îmi vorbeşte despre tulpina semi-înaltă, coarde de rod, tăieri) şi, la rându-i, şi-a format „o clasă din şapte eleve, devenind şi acestea profesioniste în alte viticulturii”.
„Sunt foarte mulţumit de aceste femei, cu totul deosebite. Fac lucrări de calitate, conform cu tehnologia modernă a culturii”, ne spunea ing. Harşianu.
- Cum pot să îmi dau seama de calitatea vinului? Cum recunosc un vin că-i bun şi nu-i adăpat cu apă (dacii nu-l adăpau)?
- „Vinul se obţine în urma fermentării mustului. Dacă este făcut numai din struguri atunci nu poate fi decât bun. Pot să apară diferenţe, asta datorită tehnologiei de procesare (în podgoria lui Harşianu este în curs de finalizare o tehnologie foarte modernă de obţinere a vinului). Trebuie să ai o anumită dispoziţie, să ţii cont de timpul când consumi, de alţi factori subiectivi. Repet, vinul bun, cel adevărat, este făcut numai din struguri”.
În via lui Harşianu de la Dumitra, acum, în plin sezon de cules, musteşte numai pasiunea şi adevărul. Tavi, inginerul neobosit, porneşte din nou pe la culegători, stă de vorbă cu ei, asistă la lucrările de sezon, „asta-i pasiunea mea de-o viaţă”, conchide interlocutorul nostru.

rasunetul.ro

Foto: Pixabay