Livingston și tomatele - adevărul despre roșii și cum au ajuns să fie ceea ce sunt azi
Poate părea ciudat sau surprinzător că odinioară roșia nu arăta la fel ca astăzi. Nu era atît de mare și atât de cărnoasă. Roșiile erau mici, goale, dure și apoase, după cum scria Livingston.
03 Decembrie 2022, 16:25
Din punct de vedere botanic, roșia, una din legumele preferate ale oamenilor, este de fapt un fruct, nu o legumă, căci conține semințe. Fiind usor de cultivat, foarte productiva si avand o multime de utilizari in bucatarie, rosia este prezenta in aproape toate culturile de pe glob si in aproape toate zonele geografice.
Alexander W. Livingston, un cultivator din Reynoldsburg, statul Ohio, SUA, este parintele rosiei moderne, fiind cel care a reusit sa creeze, in 1870, prima varietate de rosie care a avut succes comercial.
El a transformat rosia din ratusca urata a horticulturii (mica, vargata, cu miez tare si aproape goala) in deliciosul fruct-leguma cu pielita fina si uniforma, zemos, aromat si carnos de astazi. Livingston a creat peste 30 de soiuri de rosie. In anul 1920, jumatate din soiurile importante de rosie cultivate in SUA erau produse de firma lui, iar Livingston a fost onorat de catre Departamentul Agriculturii.
Povestea de succes a unui fruct-leguma
Sa vedem cum a inceput povestea acestui fruct-leguma. Rosia este originara din cele doua Americi, unde vechii azteci si incasi o cultivau deja cu peste 1.400 de ani in urma.
In secolul al XVI-lea, conchistadorii spanioli au adus seminte de rosie din Mexic si din America Centrala in Europa. Spaniolii, italienii si alti locuitori din zona Mediteranei si din sudul Europei au iubit rosia din primul moment si au inceput sa o foloseasca in bucatarie.
Francezii considerau chiar ca are puteri speciale si i-au spus Marul Iubirii. Britanicii, in schimb, admirau rosia pentru frumusetea ei, dar credeau ca este otravitoare, numind-o piersica lupilor si introducand-o in bucatarie abia in secolul al XVII-lea. De altfel, numele Lycopersicum inseamna exact piersica lupilor, rosia fiind pusa in legatura, in acele vremuri, cu miturile varcolacilor. Una din explicatiile pentru aceasta credinta ar fi ca in secolul al XVI-lea cei instariti foloseau farfurii din aliaj de cositor si plumb.
Alimentele bogate in acizi, cum este si rosia, faceau ca plumbul sa patrunda in mancare, astfel ca existau cazuri de otravire. De aceea, pana in anii 1800, rosiile au fost consumate doar de oamenii saraci, mai ales de italieni.
O alta explicatie ar fi aceea ca rosiile fac parte din familia Solanaceae, care include si specii otravitoare, printre care plante toxice ca maselarita (Hyoscyamus niger), matraguna (Mandragora officinalis) si umbra noptii (Solanum nigrum). Din aceasta familie mai fac parte tutunul, cartoful si ardeiul. Prin asociere, s-a crezut ca si rosia ar fi toxica.
Renumitul catalog al plantelor alcatuit de John Gerard, publicat in Anglia in 1597, desconsidera rosia, spunand ca este otravitoare si urat mirositoare, puturoasa.
Acest punct de vedere a prevalat in Anglia timp de peste doua secole. Chiar si astazi, de pilda, multi oameni cred ca frunzele parfumate si coditele rosiilor sunt toxice, desi nu sunt!
