Elena Merişoreanu visa de mică să cânte şi nu oricum, ci ca vedetă!
Elena Merişoreanu s-a născut la 5 noiembrie 1948 în satul Paroşeni, de lângă oraşul Vulcan, în sudul judeţului Hunedoara, în apropiere de Sarmizegetusa, Haţeg şi Parcul Naţional Defileul Jiului, într-o familie cu o condiţie economică ,,de mijloc", cu oameni care ştiau să se bucure de orice moment dar şi să înfrunte greutăţile vieţii.
15 Mai 2014, 13:22
Copilăria Elenei a fost frumoasă. Visa de mică să cânte şi nu oricum, ci ca vedetă ! În casă nu exista pe atunci lumină electrică şi nici radio, însă exista difuzorul prin care răsunau cântecele fermecate ale interpreţilor Ion Luican, Maria Tănase, Lucreţia Ciobanu, Ana Pop Corondan care o fascinau încă de la vârsta de 4 ani. Se întreba ,,cum se trezesc artiştii aceştia aşa de devreme să cânte la Radio". O punea pe sora ei să scrie şi să trimită la Radiodifuziune scrisori care erau, spre fericirea ei, citite, şi în care ea întreba cum să ajungă cântăreaţă. De altfel, tatăl ei cânta la fluier şi de la el a învăţat multe melodii, iar mama şi surioara cântau atât la lucrul de la câmp cât şi la petreceri familiale.Respecta ritualul fiecărei dimineţi. După ce mama scotea apă din fântână Elena şi sora ei mai mare se spălau până la brâu cu apă rece, indiferent de anotimp. Aşa s-au călit până la vârsta maturităţii.
În anul 1964 admiră spectacolul Ansamblului artistic ,,Ciocârlia" care pe parcursul turneului artistic a oferit mai multe concerte minerilor şi publicului divers din zona localităţilor Petroşani, Vulcan, Lupeni. Întrebată de membrii Ansamblului dacă ştie să cânte nu a ezitat să afirme, cu îndrăzneală, că da. Ascunzându-şi vârsta, participă la un concurs pentru a fi admisă pe un post în Ansamblul ,,Ciocârlia". Colaborarea artistică a durat mai mult de o lună de zile. A câştigat concursul dar nu a fost angajată.
Înainte de a împlini 20 de ani, se înscrie la un alt concurs, cel pentru Ansamblul ,,Rapsodia Română" din Bucureşti. Reuşeşte să fie angajată în corul Ansamblului, unde cântă timp de 8 ani, avându-i colegi pe Lucia Ţibuleac, Dida Drăgan, Constantin Gabor, Petre Geambaşu şi mulţi alţii. În cadrul Ansamblului cât şi la Şcoala populară de Artă urmează studii de canto şi învaţă cum să se prezinte pe scenă.
În calitate de membră a Ansamblului ,,Rapsodia Română" participă la culegeri de folclor sătesc în judeţele din sudul Ardealului, alături de echipe conduse de compozitorul Florin Comişel şi dirijorul Iacob Ciortea.
În anul 1967 înregistrează cântecul ,,Bade-al meu e poenar" acompaniată fiind de Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române dirijată de George Vancu. În anii 1968 -1969 continuă înregistrările pentru emisiunile de Radio.
În 1970, la vârsta de 22 de ani, în urma selecţiei din cadrul Festivalului concurs de la Agrigento, Italia, i se decernează titlul de Miss Primavera-Europa pentru frumuseţe, costumul naţional şi calităţi artistice.
Se remarcă din ce în ce mai des ca solistă de muzică populară, participă la spectacole în Bucureşti, în ţară şi peste hotare şi începe colaborarea şi înregistrările sub bagheta dirijorilor Orchestrei populare a Ansamblului ,,Rapsodia Română", Ionel Budişteanu şi Paraschiv Oprea.
Din 1975 începe activitatea de solistă de muzică populară a Ansamblului artistic ,,Rapsodia Română" alături de ceilalţi solişti renumiţi ai aceleiaşi instituţii. Se evidenţiază atât prin diversitatea cântecelor adunate din sub-zonele etnofolclorice hunedorene, Haţeg, Pădureni, Orăştie, din Ţara Moţilor şi din Mărginimea Sibiului, cât şi prin costumul tradiţional şi cunoaşterea mişcărilor de dans popular.
Efectuează turnee artistice în întreaga Românie şi în ţări din patru continente, Europa, Asia, Africa şi America, unde a consolidat faima tradiţiilor folclorului românesc. Colaborează şi cu alte orchestre, de pildă cu cea a Ansamblului ,,Cindrelul Junii Sibiului". Câştigă laurii festivalurilor de folclor de la Dijon, Franţa şi Lausanne, Elveţia, cântă cu succes la Teatrul din Freiburg, Germania şi la Cazinoul din Veneţia.
Pe parcursul carierei artistice realizează constant înregistrări Radio şi Electrecord precum şi la alte case de discuri. Dovedeşte fler, realism şi interes pentru a fi mereu în actualitatea culturii populare naţionale şi în atenţia publicului.
În pofida lungilor turnee artistice care durau uneori până la 4 luni de zile şi a concurenţei din lumea muzicii de spectacol, Elena Merişoreanu şi-a păstrat căsnicia şi a crescut două fiice care i-au adus bucuria de a avea nepoţi.
Succesul ei se datorează atât talentului cultivat cât şi muncii de filtrare a activităţii artistice prin suflet în folosul publicului mirat să descopere întinsul repertoriu al interpretei, în care vechile cântece româneşti şi romanţe stau alături de ritmurile dansurilor ardeleneşti.
{module 640}