Maestrul Gheorghe Zamfir: “Mi-am adunat speranțele, trăirile, bucuriile și durerile și am plecat cu ele într-o traistă, cu patru naiuri …”
Găeşti, orașul în care maestrul Zamfir s-a născut şi a copilărit, “între mirajul de la arsura dealurilor, a verdeții, între cântecul cucilor și al păsărilor și râul Argeș, care curge la câțiva kilometri”.
02 Septembrie 2016, 05:45
Din Găeşti, Gheorghe Zamfir a plecat la Bucureşti, iar din Capitală a pornit şi a cucerit lumea.”Mi-am adunat speranțele, trăirile, bucuriile și durerile și am plecat cu ele într-o traistă, cu patru naiuri pe care Fănică Luca mi le-a dat în 1955, când am insistat pe lângă mama mea și tatăl meu să mă lase să mă duc să învăț muzică, pentru că fără muzică nu pot să trăiesc.
În 1955, l-am întâlnit pe marele Fănică Luca, care nu era un om învățat, nu știa note muzicale, nu știa solfegii, nu știa să scrie și chiar în perioada aceea l-am învățat să scrie ca să poată pune notele în catalog. Am fost 11 elevi la înscriere și singurul care a absolvit și liceul, cultura generală și Şcoala de muzică, în același timp, am fost eu.
Deci, în 1961 am intrat la Conservator cu bursă de stat, pe vremea aceea era un lucru demn de ținut cont. Am parcurs încă cinci ani, după care au urmat doi ani de zile la dirijat de orchestră simfonică și, în 1966, am ajuns dirijor al Ansamblului Ciorcârlia.
La 25 de ani, să mă văd în fața a 350 de artiști, nu era lucru ușor (...). L-am părăsit după patru ani și am început periplul mondial”, a explicat muzicianul Gheorghe Zamfir.
Autor: Luminiţa Tucă
Fotografie: Facebook
