Zavaidoc, vocea care făcea geamurile să zbârnâie (video)

Marin Teodorescu Zavaidoc s-a născut la Piteşti în 1896, într-o familie de lăutari, şi s-a stins din viaţă la Bucureşti, la 13 ianuarie 1945.

La cimitirul Mănăstirii Cernica, acolo unde Marin Teodorescu Zavaidoc îşi doarme somnul de veci în acelaşi mormânt cu fiul său – Zavaidoc - şi soţia Constanţa – Tanţi -, doar cei care i-au ascultat glasul fără egal şi îi recunosc locul de îngropăciune îi mai aprind câte o lumânare. Fiica sa, Constanţa (Puşa), - fostă solistă a Operei Naţionale - cea care poposea, din când în când, la căpătâiul părinţilor săi, a trecut, la rându-i în lumea drepţilor, de câţiva ani, fiind înmormântată la Cimitirul Străuleşti II.

În perioada interbelică, muzica lui Zavaidoc era la mare căutare. Vocea lui puternică răsuna în saloanele pline ale restaurantelor vestite ale vremii. Era cerut în toate colţurile ţării. A avut turnee la Iaşi, la Arad dar şi la Timişoara şi a stârnit ropote de aplauze chiar şi la Paris, în 1937, la Expoziţia Universală, când a însoţit delegaţia României. Ar fi putut să devină tenor, fiind remarcat de marii tenori ai vremii, însă mrejele operei nu l-au atras. În plus, casele de discuri îl căutau să-i imprime cântecele. În 1925, semnează deja primul contract cu renumita Casă de discuri Columbia care îi scoate disc după disc. Zicea fără microfon de zbârnâiau geamurile, ţintuind clienţii localurilor pe scaune o noapte întreagă.

Să nu-l uităm, aşadar, pe Zavaidoc, rapsodul a cărui voce ne dezvăluie astăzi faţete ale Bucureştiului interbelic!...

{youtube}https://www.youtube.com/watch?v=D9mRwCD3xQg{/youtube}