Sfânta Cuvioasă Macrina

Sfânta Macrina a fost cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii. Aceasta a fost logodită cu un tânăr nobil, care după un timp a murit.

După aceea, Macrina nu a mai dorit să se logodească cu alt bărbat, spunând că: ,,Nu este drept ca fecioara logodită o data cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar și după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, așa cum este o singură naștere, și o singură moarte."

După moartea logodnicului ei, Macrina intră în monahism împreună cu mama sa, Emilia, nevoindu-se în asceză aspră.

După un timp, mama sa Emilia și fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, au trecut la cele veșnice.
La nouă luni după moartea Sfântului Vasile, Sfânta Macrina a fost vizitată de Sfântul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul morții. Cei doi își împărtășesc amintiri despre Sfântul Vasile, vorbesc despre natura omenească, dumnezeiască iconomie și despre viața de apoi.

Cu puțin înainte de ceasul ieșirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: ,,Stăpâne Atotputernice Doamne, Carele dai odihnă trupurilor noastre prin somnul morții pentru o vreme, Tu iară le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. Iartă-mi mie păcatele mele,

Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, și dă-mi mie cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios, dăruiește-mi mie ca sufletul meu fără de păcat să se înalțe, ca tămâia înaintea Ta."

După aceea s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, față și inimă, și și-a dat sufletul.