Sfântul Policarp, episcopul Smirnei

Înainte ca părinții lui să fie martirizați, este dat în grijă Calistei, o femeie bogată și credincioasă. Potrivit tradiție, Pangratie va da săracilor tot ce va găsi în hambarele acesteia.

Ca mama sa adoptivă să nu fie tulburată de milostenia sa, se va ruga lui Dumnezeu și în urma rugăciunii, hambarele s-au umplut la loc. Datorită acestei minuni, Calista i-a schimbat numele din Pangratie în Policarp, adică "cel cu multe roadea€œ.

Sfântul Policarp a fost hirotonit diacon și preot de Sfântul Vucol. Episcopii prezenți la înmormântarea Sfântului Vucol, l-au hirotonit episcop.
Sfântul Policarp, călătorește la Roma și-l vizitează pe papa Anicent cu scopul de a rezolva problema datei pascale.

În vremea aceea,existau diferențe legate de sărbătorirea Paștilor: unii serbau Învierea Domnului pe data de 14 Nisan (aprilie), indiferent în ce zi a săptămânii cădea.La insistența proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp i-a răspuns: "De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut nici un rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?" Pentru că refuză să jertfească zeilor, primește pedeapsa de a fi aruncat în foc. Pentru că focul nu se atingea de el, a fost străpuns cu sabia, însă, atât de mult sânge a curs din el încât a stins focul. Trupul sau lipsit de viață a fost ars.

Sfintele moaște ale Sfântului Policarp sunt în Franța, pentru că au fost luate de latini în timpul cruciadelor, iar o părticică se păstrează în Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.

Sfântul Irineu al Lyonului mărturisește că Sfântul Policarp a scris mai multe epistole "către Bisericile vecine, pentru a le întări, și către unii frați pentru a-i preveni și a-i indemnaa€œ. Dintre acestea, doar una a supraviețuit, și anume, Scrisoarea sau Epistola către Filipeni, păstrată doar într-o traducere latină.

În Biserică româno-catolică pe data de 23 februarie - Sf Policarp ep.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește și ne păzește pre noi. Amin