Maria Maurer: „O prietenă a tuturor româncelor...”
In vreme ce pregateam pentru tipar editia noua din "Cartea de bucate" a Mariei Maurer (1849), am fost intrebata cu ce se deosebeste aceasta de volumele tiparite cu numai cativa ani mai nainte, in epoca, de trei boieri-carturari moldoveni (Negruzzi & Kogalniceanu si postelnicul Manolachi Draghici).
18 Ianuarie 2015, 07:21
Primul raspuns si cel mai la indemana a fost acela ca, in vreme ce pentru citatii "invinuiti" gastronomia era o pasiune (hobby de prima mana, de altfel), cu Maria Maurer ne apropiem de profesionalizarea acestei indeletniciri. Nu, autoarea nu era bucatareasa, dar se stie ca preda la un pension de fete, unde cursurile de menaj (si bucatareala) erau obligatorii. In al doilea rand, aceasta este prima culegere de retete redactata in tara, care respecta structura cartilor de bucate europene (cea a postelnicului nu este decat o traducere!). In al treilea rand, si sa nu fi fost aceste "intaietati", tot ramane prima carte de bucate tiparita la Bucuresti.
Era un timp in care nu lipseau de pe masa "ainghemohturile", cu carne de pui, alaturi de o "jimbla" proaspata. Gospodinele gateau cu voie buna fripturi de becate, de clapon ori purcel de lapte, iar de voiai sa te indulcesti, trebuia sa te invartesti de niscaiva "jalatina", de un "gughelupf" ori de "pleziruri"… Bucatele se pregateau pe indelete, timpul iti dadea ocol, mai sa te ia in brate, mai sa te lase sa-ti faci siesta, la marginea unui vis condimentat cu capere si tavalit in sos dulce-acrisor. Despre vremurile acelui apus veac XIX mai citim in carti, adunati in sine ca intr-o coca moale, pusa la dospit, parfumandu-ne sufletul cu scortisoara si ghimbir. Arome si gusturi de mult cercate, de mult uitate si readuse in veacul nou, relecturand cartile de bucate.
