Ascultă Radio Antena Satelor Live

De ce nu s-a călugărit Eminescu? O întrebare și mai multe posibile răspunsuri

Între misterele care învăluie existența lui Eminescu, se află și acesta, despre care însă nu se face prea adesea citire: Poetul a fost tentat de câteva ori, în scurta și intensa lui viață, să se călugărească. Existau semne, premise, contexte care ar fi făcut posibil un atare destin. Și, totuși, asta nu s-a întâmplat. De ce nu s-a călugărit Eminescu?

15 Iunie 2017, 03:35

Acelora care nu cunosc, din biografia poetului, decât circumstanţele internării sale în bolniţa Mănăstirii Neamţ ori vizitele făcute Veronicăi Micle, la Văratec, pe când aceasta se afla în gazdă la o rudă a sa, monahia Eufrosina Popescu – cu alte cuvinte acele episoade care, azi, ar face subiectul revistelor de cancan –, acelora, deci, le va părea că gândul de călugărire al lui Eminescu a fost doar un impuls romantic. Trebuie să te duci mai departe în timp ca să înţelegi că la el chemarea duhovnicească nu era un puseu de moment, ci avea suportul educaţiei primite în anii foarte tineri.

Să ne întoarcem, deci, în prima jumătate a veacului al XIX-lea, când cinci dintre copiii lui Iorgu Juraşcu (bunicul său din partea mamei) aleg să se călugărească. Cinci din nouă copii! Şi puţin lipsise ca însăşi mama poetului, Raluca Juraşcu, să nu aleagă acelaşi drum... căci e ştiut că în comunităţile profund religioase, din acel secol, se întâmpla adeseori ca familii întregi să aleagă viaţa monahală. Vezi cazul familiei lui Alexandru Vlahuţă, căruia i s-au călugărit, în mănăstirile nemţene, atât fraţii şi surorile, cât şi... părinţii.

Dintre copiii lui Iorgu Juraşcu, trei fiice s-au călugărit la Agafton, purtând, ca monahii, numele de Fevronia, Sofia şi Olimpiada. Mai mult decât atât, Olimpiada a fost şi stareţă a aşezământului monastic. Paradoxal, dar primele zăboviri pe malul “lacului codrilor albastru”, în codrii Agaftonului, aparţin acelui timp şi nu anilor juneţii amoroase... Maica Fevronia, cea care l-a îndrăgit, dintre toţi nepoţii săi, cel mai mult pe micul Mihai a fost, se pare, şi martoră la botezul său în biserica Uspenia din Botoşani.

La Agafton, Iorgu Juraşcu clădise, ca dar pentru mănăstirea în care intraseră în monahism fiicele sale, două case, iar acolo obişnuia să meargă, pentru a-şi afla liniştea, şi Raluca, însoţită adeseori de copii. Între ei – şi micul Mihai, dar şi una dintre surorile poetului, care, mai târziu, avea să-şi afle şi ea cale întru monahism, tot la Agafton, primind numele de Xenia.

Despre vizitele copilului, ale adolescentului Eminescu la mănăstirea din codrii Agaftonului găsim o frumoasă relatare aşternută pe hârtie de Gala Galaction (o perspectivă care e atât a scriitorui, cât şi a preotului interesat de istoria literară şi de cea monastică, deopotrivă). Scrie Galaction: “Eminescu (...) a venit de nenumărate ori, întâi cu părinţii şi apoi singur sau întovărăşit de fraţi şi de prieteni, ca să vadă pe Maica Fevronia şi să cerceteze mănăstirea din codri. Eminescu a coborât din Botoşani pe aceste cărări care descurcă poienile înflorite, vâlcelele mascate cu trandafiri sălbatici şi umbra stejarilor bătrâni, şi s-a urcat la schitul cenuşiu şi plin de pace. La Mănăstirea Agafton a cunoscut Eminescu întâia oară cenobitismul creştin-ortodox şi pravilele lui şi toată trista lui Frumuseţe”.

Cât despre fraţii mamei sale, cei tunşi întru monahism, Calinic şi Ioachim – ori Iachint, arhimandritul – chipul vreunuia dintre ei, albit în sihăstrie, e posibil să-l fi inspirat pentru retrasul din lume Euthanasius, personajul din nuvela eminesciană “Cezara”. Insula lui Euthanasius, aşa cum ne e înfăţişată de Eminescu, este probabil cea mai desăvârşită descriere a Paradisului din literatura română. Cât despre personajul central din aceeaşi nuvelă, Ieronim, care oscilează între chemarea monahismului şi dragostea lui pentru Cezara, nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva este însuşi poetul, pendulând între dorinţa de a se călugări şi iubirea vinovată pentru Veronica, împărăteasa (“cezara”) inimii sale.

E, aceasta, o viziune posibilă? Eminescu, poetul cu nume de arhanghel, călugărit într-una dintre marile mănăstiri ale Neamţului – ori poate mai degrabă sihastru –, retras din răutatea lumii? În 1882 el scria unui amic: “(...) hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru că se ştie cât amar a suferit românul pe acest pământ”... Cum ar fi fost biografia poetului, dar istoria literaturii române, dacă gândul acesta ar fi devenit faptă? Ar fi ajuns, oare, asemeni unchiului său, Ioachim, arhimandrit? Ştim că avusese viziunea asta – dar se întâmpla în întunecata epocă petrecută la Neamţ, ca “oaspete” în bolniţa mănăstirii. Atunci, se pare, i-ar fi scris amicului său, Gravriil Musicescu, să intervină pe lângă mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, să-l numească stareţul mănăstirii. Era doar gândul unui om cu minţile rătăcite sau viziunea unuia care-şi propusese o curândă retragere din lume şi-o altă ordonare a vieţii?

Sunt întrebări care rămân fără răspuns. Poate, într-o zi “ce va să vină”, cineva mai inspirat decât noi, cei de azi, va desluşi mai multe în fibra scrierilor eminesciene...

În cercetările ei, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, eminent eminescolog, reuşeşte să afle un martor al trecerii prin viaţă a Poetului. Este vorba despre monahia Pelaghia, de la Văratec, care-i istoriseşte cum îl primea Eminescu pe Creangă, în casa pe care o închiriase dincolo de “codrii de aramă”, de la maica Asinefta Ermoghin. Poetul îşi făcuse obiceiul să vină acolo, în zilele în care, la Văratec, Veronica Micle şedea în gazdă la ruda sa, maica Eufrosina Popescu. Cele două monahii, cu sau fără voia lor, erau martorele iubirii vinovate... Şi fiindcă vina trebuia mărturisită, se pare că Eminescu ajunge şi să se spovedească. Asta la îndemnul prietenului său, Ion Creangă (ca fapt divers, să ne aducem aminte că acesta tinsese să intre în cinul preoţesc, dar fusese răspopit). Monahia Pelaghia i-a mărturisit Zoei Dumitrescu-Buşulenga că l-a cunoscut, chiar, pe preotul la care s-a spovedit Eminescu.

Tot despre spovedaniile Poetului e vorba şi într-un articol semnat de un alt eminescolog reputat, profesorul Nicolae Georgescu. El istoriseşte că, în urmă cu câţiva ani, profesorul Paul Miron ar fi descoperit pe un Ceaslov din biblioteca Mănăstirii Neamţ o însemnare preţioasă, scrisă de mâna unui ieromonah: “L-am spovedit astăzi pe domnul Eminescu. Era senin, am putut sta de vorbă cu el cam un ceas şi apoi l-am împărtăşit”. Era pe vremea în care scriitorul era internat în bolniţa mănăstirii, cu diagnosticul: delirium tremens. În ceasurile lui de limpezime, poetul a simţit însă nevoia de spovedanie.

Şi tot în paranteză să mai amintim câteva ciudate întâmplări (ori programări) ale sorţii celor care s-au apropiat de aura lui Eminescu. Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi-a sfârşit viaţa retrasă în monahism, la Mănăstirea Văratec. Iar dacă amicul Creangă fusese răspopit, un strănepot al său, Ava Caliopie, avea să ajungă stareţ al Mănăstirii Sihăstria...

Un text de Simona Lazăr

Etichete : reportaj
„Mărțișorul – simbol al primăverii și al renașterii”
Interviuri si reportaje 24 Februarie 2023, 20:20

„Mărțișorul – simbol al primăverii și al renașterii”

Vineri, 24 ianuarie, la ora 13:00 va avea loc lansarea catalogului Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea...

„Mărțișorul – simbol al primăverii și al renașterii”
Etnicii români din Ucraina, dezamăgiţi de prevederile noii Legi privind minorităţile
Interviuri si reportaje 14 Ianuarie 2023, 20:56

Etnicii români din Ucraina, dezamăgiţi de prevederile noii Legi privind minorităţile

Etnicii români din Ucraina sunt dezamăgiţi de prevederile noii Legi privind minorităţile, adoptată recent de Rada Supremă.

Etnicii români din Ucraina, dezamăgiţi de prevederile noii Legi privind minorităţile
„La Comănești, îmblânzirea ursului reprezintă prosperitatea!”
Interviuri si reportaje 30 Decembrie 2022, 17:55

„La Comănești, îmblânzirea ursului reprezintă prosperitatea!”

La Comănești, se adună din nou cetele de urși, pe 30 decembrie, într-un festival-concurs cum altul nu există!

„La Comănești, îmblânzirea ursului reprezintă prosperitatea!”
Crăciun muscelean
Interviuri si reportaje 25 Decembrie 2022, 18:45

Crăciun muscelean

Bună dimineaţa la Moş Crăciun! Am bătut în poartă la tanti Tuţa Mazăre o dată cu fătucile care colindau… “Sub foiţa fagului,/...

Crăciun muscelean
Socăcițele din Țara Lăpușului se pregătesc de Crăciun
Interviuri si reportaje 04 Decembrie 2022, 17:55

Socăcițele din Țara Lăpușului se pregătesc de Crăciun

Iarna s-a lăsat “cum se cuvine” peste defileul Lăpuşului, ca şi peste întreg Maramureşul. Sunt ultimele zile ale Postului cel...

Socăcițele din Țara Lăpușului se pregătesc de Crăciun
Este posibil ca în perioada următoare să depăşim şi 50.000 de cazuri de COVID zilnic
Interviuri si reportaje 08 Februarie 2022, 05:53

Este posibil ca în perioada următoare să depăşim şi 50.000 de cazuri de COVID zilnic

Numărul infectărilor cu SARS-CoV 2 va continua să crească şi este posibil ca în perioada următoare să depăşim şi 50.000 de...

Este posibil ca în perioada următoare să depăşim şi 50.000 de cazuri de COVID zilnic
Varianta Omicron se răspândeşte rapid
Interviuri si reportaje 27 Ianuarie 2022, 06:44

Varianta Omicron se răspândeşte rapid

Rapiditatea cu care se răspândeşte varianta Omicron a SarsCov2 impune respectarea cu stricteţe a măsurilor de prevenţie...

Varianta Omicron se răspândeşte rapid
Protecţia după booster faţă de infecţia cu Omicron creşte la 60%
Interviuri si reportaje 21 Ianuarie 2022, 20:50

Protecţia după booster faţă de infecţia cu Omicron creşte la 60%

Protecţia după booster faţă de infecţia cu Omicron creşte la 60%, iar faţă de cazuri severe, cu până la 90%.

Protecţia după booster faţă de infecţia cu Omicron creşte la 60%