-

Sarmalele românești nu sunt un împrumut turcesc!

Ce ne deosebeşte, poate, de alte popoare este apetenţa pe care o au ceilalți de a-şi promova cu orice chip preparatele tradiţionale, dintre cele mai simple.

De a apăsa pe nota locală, în toate meniurile şi la toate evenimentele, în vreme ce noi nu ştim cum să mai spunem că nu avem nimic al nostru în bucătărie, că totul e împrumutat, adus de prin vecini – de parcă până să vină peste noi romanii, cumanii, turcii şi alte neamuri, strămoşii noştri au murit de foame.

Cheia dilemelor noastre, am spus-o adeseori, stă în desluşirea (logică) a trecutului. Am spus-o şi altă dată, o repet, e o imensă greşeală să tot spunem că am luat sarmalele de la turci, câtă vreme ei înşişi mărturisesc că le-au împrumutat de la bizantini – cu care, apropo, noi am fost în contact un mileniu, iar cu turcii doar jumătate din acest timp. Unde mai pui că până și suedezii - prin strămoșii lor vikingi - au împrumutat sarmaua tot de la bizantini (fapt certificat și de denumirea pe care o are în limba suedeză sarmaua, luând ca bază denumirea veche grecească pentru varză: kale), iar azi celebrează, în fiecare an, pe 30 noiembrie, Ziua Națională a Sarmalelor!

Simpla etimologie a cuvântului “sarma” nu este suficientă pentru a trece preparatul în contul turcilor. La o cercetare atentă, vom întâlni pe teritoriul României peste 20 de alte denumiri pentru sarmale, cu etimologii dinainte de intrarea turcilor în spaţiul balcanic. Dar asta este altă poveste. 

Povestea de-acum este despre un obicei culinar uitat, de prin satele de câmpie: în miezul iernii, când crivățul zbura zăpada de deasupra întinsului de grâu verde, înalt de-o palmă, se pregăteau sarmale cu carne de porc și grâu zdrobit, înfășurate în foaie de varză murată, așa cum vântoasele se înfășurau în sine.

In Baragan, la Stelnica, nu departe de Fetesti, lelea Maria isi invata la vremea asta nepoatele reteta deprinsa in anii cei tineri, de la bunica-sa. Si-n vreme ce staruie pe langa fete - sa se arate vrednice la zdrobitul graului in mojarul de piatra, invartind apasat cu pisalogul tot din piatra, slefuit de cate maini l-au atins - o amintire nu-i da pace: ziua in care a intrat in ograda Ion, barbata-su (flacau pe-atunci) sa o ceara de la parinti. Ea parca-l astepta si parca nu. Ii zisese din ajun ca va veni, dar parintii nu trebuiau sa stie planul lor. Isi pusese pe ea camesa curata si maica-sa o repezise, ca era treaba destula, ce-i trebuia ei haina de duminica? Si-atunci, isi luase iar haina de lucru, si-asa, negatita, numai cu-o floare dupa ureche, o gasise Ion. Si ea se rusinase. Dar asta nu trebuia sa le spuna fetelor. Era numai o vorba intre ea si „bunelul”...

„Acuma sarmalele se fac cu orez, dar demult, tare demult, pe-aici se faceau cu grau. Se zdrobea in piulita, nu prea tare, doar cat sa plesneasca bobul si sa se farame in doua ori trei. Se calea putina ceapa, laolalta cu morcov dat pe razatoare. Graul se dadea o data in fiert, de o parte. Cand era zi de post, ii puneai putina varza tocata marunt-marunt. Cand puteai manca de dulce, adaugai carne tocata - de porc, ori vita, ori de-amandoua. Mai puneai sare, dupa cum ti-era gustul, sos de rosii, un ou - de gaseai in cuibar, ca iarna nu prea faceau gainile oua. Le amestecai pe toate, cu sare, cu piper, cu cimbru, cu verdeturi tocate si faceai sarmaua, ca si-acuma, cu frunza de varza. Pe fundul oalei: varza tocata, desarata bine. Deasupra: sarmalele, in doua ori chiar trei straturi. Foi de varza si deasupra zeama din butoi amestecata cu apa, cu sos de rosii si-o lingura cu zahar, cat sa le cuprinda si sa fiarba bine, la foc mocnit.”

Nepoatele o urmaresc in vreme ce urmeaza reteta, dupa cum o spune, si nu inteleg ce mare minune sa fie sarmalele astea ca de niciunde, de stralucesc asa de tare ochii bunicii!...

Articole înrudite

  • Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Nicolae

    În 6 decembrie , creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinți din calendarul creștin despre care s-a crezut mult timp că este adevăratul Moș Crăciun. Moș Nicolae, așa cum este el cunoscut în popor, este ocrotitorul copiilor, mai ales al celor nevoiași, dar și al marinarilor, brutarilor, al fetelor necăsătorite și al celor nedreptățiți.

    În noaptea de 5 decembrie spre 6 decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele și sunt nerăbdători să afle când vine și ce cadouri le aduce Moș Nicolae.

    Legenda lui Moș Nicolae spune că acesta dăruiește dulciuri și fructe copiilor cuminți, în timp ce aceia care nu s-au comportat exemplar în timpul anului găsesc în ghetuțe o nuielușă.

    Legenda lui Moș Nicolae

    Sfântul Nicolae a fost cunoscut drept un om foarte religios, cu o vastă cultură teologică și un om de înaltă moralitate.

    De aceea, el este adeseori alăturat apostolilor lui Iisus Hristos și se spune că el ar fi primit de la Dumnezeu inclusiv darul de a face minuni.

    Moș Nicolae s-a născut într-o familie înstărită din orașul Patara, în provincia Lichia, situată în partea asiatică a Turciei de azi.

    Părinții săi l-au trimis să studieze la cele mai renumite şcoli ale vremurilor , apoi a petrecut un timp la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot, sub îndrumarea unchiului său, care era episcop.

    Când părinții săi au murit, Sfântul Nicolae nu a dorit averea pe care aceștia i-au lăsat-o drept moștenire și și-a împărțit toți banii cu oamenii săraci, după care a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.

    La întoarcere, s-a retras în cetatea Mira, unde a trăit între oamenii obișnuiți. Ulterior, el a fost ales în fruntea eparhiei din Lichia, după ce a făcut o minune.

    Data morții Sfântului Nicolae nu este cunoscută cu exactitate, dar se crede că acesta s-a stins din viață între anii 340-350 după Hristos. Moaștele Sfântului Nicolae au ajuns, în anul 1087, la Bari, în Italia, unde au fost depuse într-o criptă.

    Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana.

    Tradiția cere ca episcopul să extragă, o dată pe an, o seringă din acest fluid, care este amestecat apoi cu apă și este împărțit credincioșilor.

    O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica “Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti, aflată la Kilometrul 0.

    Printre minunile Sfântului Nicolae se numără tămăduirile bolnavilor și a demonizaților, dar cea mai remarcabilă se spune că a fost salvarea Mira Lichiei de o foamete cumplită. Moș Nicolae i s-a arătat în vis unui neguțător din Italia și l-a convins să își vândă grâul în cetatea cuprinsă de foamete.

    O altă minune pentru care este cunoscut Sfântul Nicolae este salvarea a trei fete tinere de la prostituție. Familia tinerelor ajunsese în sărăcie, iar tatăl lor, pentru a se salva din impas, era dispus să le ofere pe fete spre desfrânare.

    Așa că, în fiecare seară, Sfântul Nicolae arunca o pungă cu bani în curtea familiei, pentru ca fetele să nu fie date spre pierzare.

    Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Nicolae

    În tradiția populară, ziua de Sfântul Nicolae se spune că marchează începutul iernii. În data de 6 decembrie, moșul își scutură barba lui sură și începe prima ninsoare.

    Dacă nu ninge, este un semn că Moșul a întinerit și că va urma o iarnă blândă.

    De Moș Nicolae, copiii își curăță ghetuțele și pantofii, apoi așteaptă cuminți să primească daruri în dimineața zilei de 6 decembrie.

    Copiii năzdrăvani, care nu au fost cuminți, primesc în loc de cadouri o nuielușă de măr. Se spune că dacă nuielușa pusă în apă începe să înmugurească, acesta este un semn că Moșul i-a iertat.

    Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând la dreapta lui Dumnezeu.

    Cei care își sărbătoresc onomastica primesc mesaje de Sf. Nicolae sau urări de la mulți ani.

    Sursa: Viorel Grosu

  • "Culorile fetei în alb și negru", noutatea editorială semnată de Ileana Vieru

    "Culorile fetei în alb și negru" este al treilea roman, ce încheie o trilogie începută în urmă cu 7 ani, semnat de Ileana Vieru! O carte tulburătoare, dramatică, în culori tari, dar și în nuanțe subtile.

  • România are teren arabil mai scump decât cel din Franța

    Terenul arabil din România a ajuns să fie mai scump decât cel din Franța, potrivit datelor Eurostat.

  • Programul manifestărilor de la Alba Iulia, dedicate Zilei Naționale a României

    Cel mai așteptat moment al zilei de 1 Decembrie la Alba Iulia este parada militară cu trupe și tehnică de luptă, care se va desfășura în zona B-dului 1 Decembrie 1918 de la ora 15:00.

  • Tradiţia pe care trebuie să o respecţi de Sfântul Andrei. Ce trebuie să faci dimineaţa

    Pe 30 noiembrie românii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei. Unul dintre obiceiurile tradiţionale este punerea grâului la încolţit.