„Cioplitul în piatră” - o artă (aproape) uitată, însuflețită de poetul Lucian Avramescu (VIDEO)
Undeva, în judetul Prahova, într-un decor premontan care îți eliberează spiritul de orice grijă lumească, există un muzeu, unic în Romania care evocă eterna civilizație a pietrei și pune în valoare un meșteșug pe cale de dispariție – cioplitul în piatră.
17 Iulie 2016, 13:20
Cel care a dat naștere cu dăruire și pasiune acestui muzeu al pietrei din Sângeru, localitate aflată la 46 de kilometri de Ploiești este poetul Lucian Avramescu. Acesta a rămas puternic ataşat de satul naşterii sale despre care spune, mai în glumă, mai în serios, că este „centrul pământului“.
Localiatea natală este locul unde poetul își regăsește liniștea și unde revine ori de câte ori programul de la Bucureşti îi permite. De altfel, dacă veți trece poarta muzeului nu trebuie să fiți suprinși de faptul că vă va întâmpina însuși poetul, dornic să vă dezvăluie povestea pietrei într-un mod unic, captivant.
Piatra este elementul definitoriu al casei-muzeu, însumând afară şi în interior, peste 1.000 de lucrări în piatră, realizate de artişti ţărani.
Lucian Avramescu colectează sculptura naivă direct de la puţinii cioplitori în piatră din satele Prahovei şi Buzăului sau cumpără blocurile de piatră pe care apoi le şlefuiesc artiştii direct în curtea interioară. "Adun pietre de oriunde, şlefuite de natură sau modelate de artişti ţărani. Nu mă pot opri“, mărturisește poetul. Motivele sunt toate rurale sau de artă tradiţională: animale, obiecte de uz gospodăresc, figurine umane.
Totul este de piatră cât vezi cu ochii.
Clădirea care găzduiește muzeul, moştenită de la bunici și situată în vatra satului este o construcţie masivă din piatră, cu ziduri groase de aproape 80 cm, tipică arhitecturii rurale de acum două secole. Aceasta fost regândită şi reîmpărțită folosindu-se piatra şi lemnul.
Una dintre săli, sprijinită în coloane din lemn, are ca elemente de rezistenţă un şemineu generos, bănci şi mese cioplite în piatră, pe care se sprijină ceşti (de cafea) uriaşe scobite în rocă albă.
Ceea ce este impresionant și mai presus de laude este faptul că acest muzeu se sprijină, în intregime, atât financiar cât și spiritual pe umerii, stăruința și dăruirea celui care i-a dat naștere.
Porțile muzeului sunt deschise vizitatorilor oricând, fără taxă de intrare, investițiile și costurile de întreținere fiind suportate integral de către poetul Lucian Avramescu: „Fac totul din banii mei, nu cu ajutor guvernamental, nu cu finanţări europene şi redau, gratuit, spaţiului rural o cultură pe care a stăpânit-o şi pe care nu trebuie s-o piardă.“
Și asta pentru simplul motiv că, pe lângă dragostea pentru scris și poezie, domnul Lucian Avramescu pretuiește deopotrivă arta și poveștile frumoase ce reies din duritatea bucăților de piatră. Fiecare bucată de piatră, însoțită de povestea ei face parte din viața poetului. Este „nebunia și dragostea sa”, de aici și dăruirea cu care repetă, fără încetare, oaspeților care trec pragul muzeului poveștile pietrelor care cuceresc sufletul.
Lângă Muzeul Pietrei, peste drum, puteți vizita Muzeul Sătesc Sângeru, care adăpostește obiecte de artă tradițională românească.
{youtube}https://www.youtube.com/watch?v=4mdfTeHAIjM{/youtube}
