Când e zăduf, scuteşte vitele, adăpostindu-le la umbră. Oculează pădureţii mai bine după ploaie şi cu deosebire seara şi dimineaţa. Seamănă ridichi de toamnă. Când iarba e mai în floare, coseşte-o.

În mai semănaţi in, ca din două semănături să vă iasă cel puţin una: cânepa se seamănă după 13, iar hrişca pe la 19, meiul tot cam pe atunci. Tăiaţi crângi de salci; puneţi pari lângă pomii tineri; semănaţi ridichi de lună, cicoria, puneţi castraveţi şi fasole; scuturaţi gândacii de pe pomi şi daţi-i păsărilor din curte; tăiaţi colţurile de pe pomi.

Solomon a făcut ca luna lui april să fie jumătate cald şi numai jumătate frig, pentru ca să poată oamenii sămăna pământul, să se facă degrabă, căci mai înainte vreme era toată luna friguroasă.

Mart e cea mai nesănătoasă lună; mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea femeile pân la amiazăzi se lau, ca să fie sănătoase şi să nu aibă parte nicicum de visuri rele.

Că visuri rele ca în luna lui mart n-ai tot anul, dar să nu le ţii în samă. Visurile cele rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare.

În săptămâna lui Sf. Toader, cum asfinţeşte soarele, nu se iese din casă, nici nu se aduce apă, căci strigoaicele atunci umblă cu moroaicele şi cu vârcolacii şi spre Sf. Toader ţin sesie, ce au să facă peste tot anul, şi umblă tot postul.

Mart a luat de la toate lunile câte câteva zile, ca să arate că el e mai tare, şi de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte.

Zice că a chemat odată Mart pe Prier la banchet. Se duce Prier şi se sfătuieşte cu Mai, ce să facă; să se ducă ori să nu se ducă. „Du-te, zice Mai, da el e şugubăţ, râde de oameni; tu când te-i duce, să iei cu tine sania şi căruţa, ş-o luntre, că altfel n-ai ieşi bine“. Se duce Prier. Îl vede Mart şi-l întreabă: „Da ce aduci atâtea halaturi, frate?“ „Apoi dă, la gospodăria omului sunt bune de toate“. Stă el o zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart când cu omăt şi viscol – lui Prier nici nu-i pasă, că el are sanie. Dă o ploaie şi se face glod. Prier are căruţă. Rupe podurile, curg puhoaiele. Prier merge cu luntrea. Vede Mart că nu-i poate face nimică. Îl cheamă şi-l întreabă să-i spuie cine l-a învăţat ca să vie aşa. Prier n-are ce lucra şi-i spune că Mai. „Ei, las dar că-i voi ţinea eu şi lui vreo două brumi, ca să veştejesc florile cele falnice, de care-l fălesc pe dânsul toţi!“ Şi de atuncea în mai totdeauna sunt brumi, că Mart i le dă, de ciudă.

În martie, la lună nouă, gospodina ia mătura şi, măturând, zice: „Mart în casă, puricii afară!“ (sau „Bolile afară!“). Se face de trei ori şi se crede că se scapă de purici sau de boli. Urzica e buruiana lui mart, e ca mart de iute şi tare, cine o mănâncă se întăreşte. E cea dintâi buruiană.

Să nu zici şerpe în luna lui mart, căci toată vara îţi iese în cale. Apa de ploaie din luna lui martie se adună. Se zice că e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spălându-se pe obraz; zice că întinde pielea. În luna lui mart cine are gutunar e sănătos peste an."

Sfaturi generale:

În săptămâna a noua după Crăciun semănaţi mazăre, linte, măzăriche, mai în urmă şi în regiuni mai calde ovăz, secară şi orz; duceţi gunoi pe câmp; greblaţi livezile de muşchi şi semănaţi fân şi trifoi; după cea dintâi ploaie curăţiţi pomii de muşchi şi omizi cu o mătură vârtoasă; acoperiţi paturile calde de toate laturile cu gunoi, ca să păstraţi căldura; aerisiţi-le în zile calde; puneţi mazăre; semănaţi salata, pătrunjel, ridichi, ceapă, spanac, varza nemţească.

Puneţi acum pomişori, tăiaţi pe cei puşi şi începeţi cu oltoiul spre sfârşitul acestei luni. Pomii de soi mai bun, cari sunt acoperiţi, trebuie desfăcuţi peste zi şi iarăşi acoperiţi peste noapte.

Prevestire de timp:

Martie vânturos – mai frumos. Dacă martie-i cu rouă, după Paşti mult plouă. Cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie. Tunete în martie arată an mănos. Dacă cântă cucul în luna lui mart, pe la început, are să fie anul mănos. Dacă în Mărţişor nu poţi semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe.

Denumirile populare ale lunii Martie:

mart, marte, marţiu, mărţişor ("Marte/ Strâmbă parte/ La o parte"), Marta, germănar (încolţitorul), făurel

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009

Poporul zice că luna lui februarie este a unuia „ferică şi desferică”. Poate că unde în luna lui februarie începe a se desfunda pământul. Şi luna februarie nu lasă să se facă una ca asta deodată. Căci ştiut este că în februarie noaptea îngheaţă şi ziua se dezgheaţă, şi aşa treptat merge de la îngheţul cel mare din decembrie şi ianuarie la căldura lui marta şi aprilie.

Începeţi să deregeţi gardurile, cercetaţi des prin pivniţă poamele, zarzavaturile; aerisaţi pe la amiazi grajdurile, daţi sare la vite. Cară gunoiul, fiindcă locurile altcum sărăcesc - se mai zice.

Despre Sfantul Ilie (pomenit de Biserica Ortodoxa la data de 20 iulie) se spune ca este singurul care s-a urcat la cer nu numai cu sufletul, ci si cu trupul.

În viața satului vechi, timpul țăranului român avea o semnificație deosebită. Împărțit în unități de timp (anotimp, lună, săptămână, zi), calendarul nu era totuși un produs convențional de măsurare a timpului, după mersul sistemului solar, ci mai degrabă un fenomen spiritual adânc și plin de semnificații.

Vinerea este personificarea feminină a zeiței romane Venera, notează etnografii. Legendele spun că este cea mai bătrâna dintre zilele surori, și umblă îmbrăcată în alb sau negru. Locuiește în munți, în păduri sau în pustiu. În cultura noastră populară, Sf. Vineri este deseori invocată în rugăciuni, vrăji și descântece pentru sănătate, pentru căsătoria fetelor, dar și pentru prosperitatea vitelor și holdelor. Această zi este respectată prin post și interdicții de lucru.

Duminica este ziua în care merge la biserică. Duminica şi sărbătoarea să nu mănânci de dimineaţă, că ţi se împărtăşeşte îngerul. Cine se naşte duminica e vesel. Copiii născuţi duminica se ţin de norocoşi.