Ambele sunt considerate de unii chiar mai puternice, dovadă stând ritualurile ce se pun la cale la începutul Lunii lui Cojoc. Ei bine, Sfântul Nicolae cel Mic este înzestrat cu puteri fantastice, căci stabileşte cursul lucrurilor începute în perioada iernii.
Mai mult, se crede că el poate să aducă primăvara, dovadă că din această perioadă începe ziua să se mărească, vestind zămislirea primăverii. În acelaşi timp, gopodarii se învrednicesc să respecte toate datinile din bătrâni ca să se facă recoltele bogate în anul ce va veni.
O altă credinţă spune că la 9 decembrie morarii trebuie să aibă mare grijă. „Se serbează mai ales de cei care au mori de măcinat, crezând că, dacă nu vor serba, intră dracul în moară şi o sfărâmă. Cine are moară nu lucrează în această zi, căci i se sparg pietrele.” ( T. Speranţia – „Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti”)
Nicoara are în grijă fetele sărace şi copiii, aducându-le mângâiere. Mamele cinstesc în mod deosebit această zi, ca să nu le rămână copiii orfani, obişnuind să împletească colaci sau alte copturi pe care le dau de pomană.
Minuni cu alt chip
După alte trei zile, vine rândul Sfântului Spiridon, făcătorul de minuni, o divinitate care poate să facă atât minuni bune, cât şi altele mai chiţibuşare. Poveştile spun că nu de puţine ori a schimbat trăsăturile animalelor între ele, a făcut să apară pui cu mai multe picioare sau capete sau le-a zădărnicit planurile celor care voiau să pună la cale vreo nelegiuire. În acelaşi timp, le schimonosea chipul celor care nu se învredniceau să-l serbeze cum se cuvine. Dar cel mai mult se bucurau de venirea lui cizmarii, căci de foarte multe ori prindea a cădea câte o ploaie mare, de li se rupeau muritorilor pingelele. Niciodată ca în această zi nu aveau cizmarii atâta treabă.
Prin tradiţie, în zilele de 11, 12 şi 13 decembrie se pregătesc reţete pe bază de peşte, căci în calendarul religios sunt zile cu dezlegare la peşte. Aşadar, se pune la cale un festin culinar, ce-i face pe creştini să mai uite de greutăţile postului.