-

„Bine faci, bine găsești”

Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

Vorbele pe care le analizăm, astăzi, par a fi trimise de undeva pe unde nu se gândise, încă, la o altă alăturare de cuvinte ce arată invers, cum, că binele, în cele mai multe cazuri, se răsplătește cu rău! Și totuși, este drept, ele amendează înțelepciunea umană, ca binele să fie plătit tot cu bine deși întortocheate sunt căile, era să zic, și chiar că așa pare că am zis, ale Domnului!

Ce legătură are Domnul cu alegerile omului?! Facem bine celor ce nu merită și facem rău celor ce ne-au ajutat să fim ceea ce suntem, cine să ne mai înțeleagă?! Poate, doar cei care n-au încotro și fac rău pentru a supraviețui, în condițiile în care, altă soluție nu au, și răul făcut îi urmărește toată viața; încearcă, pe ici, pe colo, să-l mai dreagă, pentru liniștea lor interioară, nu că ar mai avea importanță pentru cel ”răsplătit”, rămân, însă, cu rușinea ce trebuie că-i macină.

”Fugi de-aici”, aud, în surdină, o voce îngrijorată ce poate fi a celui care simte că cedez înțelegerii unor făcători de rele ”profesioniști” ce-și freacă mâinile de plăcere, acum, când văd cum păcălesc lumea! Nu există așa ceva,...proverbul ”bine faci, bine găsești”, merită schimbat cu celălalt, ”bine faci, rău găsești” pentru că o realitate pare să se fi schimbat substanțial, de multă vreme încoace, în care, se spune, orice bine nu scapă nepedepsit! Nu mai știu ce să cred, vă las pe dumneavoastră să trageți cuvenitele învățături!

Autor: Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Cel care se simte fără păcat, să arunce primul cu piatra”

    În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!

  • „Sănătate să fie, că belele curg”

    Aș fi vrut să vă vorbesc despre fericire, dacă aș fi ținut minte să existe vreun proverb care să ateste, cu siguranță, existența fericirii în plan real! Ori, nu, nu este cazul, spunem că suntem fericiți și mergem ce mergem, în viață, și iar dăm de o belea....., că acestea curg, așa cum și noi le căutăm..., mai zice zice o vorbă din popor, cu lumânarea!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!