Dar, lasă să curgă, ca și gârla din capătul satului când, de sus, plouă șiroaie, sănătoși să fim că le vom dovedi pe toate! Belelele, auziți cum sună cuvântul, are înșiruite trei silabe identice, be...le....le...le; păi nu ne arată exact sensul în care merge el, fiind expresie nemijlocită a răului căutat?! Cum să găsești fericirea, decât bucățele printre belelele care, ca niște păcate, ni se așează în cale pentru a ne împiedica, în dorința noastră de a face câte ceva pe lumea asta și a ajunge pe drumul cel bun.
Sigur, ne argumentează conținutul proverbului, dacă suntem sănătoși, le vom dovedi pe toate și nimic nu ne va sta în cale! Numai că belelele astea ne pot zdruncina, la un moment dat, dacă nu vom ști să le mai și ocolim sau să le tăiem pe acolo pe unde par mai subțiri, sănătatea în care ne punem noi nădejdea, că și sănătatea asta n-o aperi decât cu intențiile bune și cu dorința de a nu face rău altora ca ție să-ți fie bine! Să nu crezi, însă, că belelele pe care le provoci nu te ating deloc, ele sunt însoțite, întotdeauna de frică, de nesiguranță, de minciună, adică, exact de acele simtome inițiale ale oricărei boli ce se va instala în noi, cu siguranță, cu atât mai repede, cu cât sunt belelele mai mari!
Nu-i așa că, ”Să fim sănătoși, că belelele curg”, nu pare a fi chiar un proverb liniștitor, pentru noi cei care ne așteptăm să ne meargă bine provocând răul?! Ce-ar fi să ne ferim de belele, sănătoși, chiar, dacă, suntem!
Autor: Vasilica Ghiță Ene