-

„Cel care se simte fără păcat, să arunce primul cu piatra”

În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!

Nimic mai adevărat că, prin educație, omul trebuie să dobândească dreptul de a trăi la un loc cu ceilalți într-un minimum de reguli aplicate de comun acord, pentru a se evita alunecarea într-un haos; dar de la asta până la a considera că n-ai putea simți altfel, în situații asemănătoare, decât într-un anume fel, și asta pentru că așa ți se cere, motivat, sau, de cele mai multe ori nemotivat, pe principiul... ”că așa este normal”, sau... ”că așa trebuie”, este o distanță acoperită doar de ignoranță!

În numele acestui comportament omenirea a încălcat, adesea, până la nivel de tragedie, legile nescrise ale umanității, târziu acceptate, în dialogul dintre vinovați și cei cu pietrele în mână, gata să arunce! Să zicem că, poate, acum, dialogăm, mai mult decât în alt secol, dar nu am terninat, nici pe departe, toată amărăciunea pe care o strânge omenirea, zilnic, dând cu pietre, cuvinte, sfaturi, judecăți, reguli, în victimele pe care le vânează printre cei care nu seamănă cu ea. Așadar, ”să ridice piatra și să lovească doar cel care se simte fără de păcat” în această lume construită... și... din păcate... de păcătoși!

Autor: Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Sănătate să fie, că belele curg”

    Aș fi vrut să vă vorbesc despre fericire, dacă aș fi ținut minte să existe vreun proverb care să ateste, cu siguranță, existența fericirii în plan real! Ori, nu, nu este cazul, spunem că suntem fericiți și mergem ce mergem, în viață, și iar dăm de o belea....., că acestea curg, așa cum și noi le căutăm..., mai zice zice o vorbă din popor, cu lumânarea!

  • „Bine faci, bine găsești”

    Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!