-

„Cu o floare nu se face primăvară”

Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

Primăvara autentică este plină de multe alte flori mai atente la momentul de înflorire și de ieșire în lume, zambile, narcise, lalele, mărgăritare și care, unele după altele, sunt mai prevăzătoare la alegerea orei de trezire la viață. Altele refuză să iasă pentru că locul în care s-au aflat, până mai ieri, nu mai este așa prietenos și prielnic dezvoltării lor ulterioare! Poluarea, lipsa de grijă a grădinarului poate face imposibilă venirea unei primăveri normale printre vestitorii acesteia.

Așa și cu omul-ghiocel, el va fi mereu pionierul unei idei noi, a unui proiect viitor, doar că, mai cu seamă, el, are nevoie de mai mulți oameni pentru a pune în practică gândurile lui inovatoare! De multe ori, ghiocelul om este mult timp singur și, uneori, nesecondat niciodată, din motive variate, de cei care ar putea transforma în realitate un gând nou nouț și folositor tuturor.

Așa se explică lipsa schimbărilor notabile în satele noastre unde nu se întâmplă mai nimic pentru că nimeni nu pune în practică ideile bune pe care un membru al comunității le exprimă din vreme, câteodată prea din vreme, și la aplicarea cărora ar trebui să lucreze și ceilalți pentru a putea veni primăvara cum trebuie și în lumea satului românesc, acolo de unde a plecat și proverbul pe care îl comentăm azi!

Cu o floare nu se face primăvară, în mod sigur, cum nici cu un singur om nu se pot urni din loc multele dintre faptele care ne-ar ajuta pe noi să trăim primăverile necesare pentru un nivel de trai corespunzător secolului în care trăim!

Autor: Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Cel care se simte fără păcat, să arunce primul cu piatra”

    În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!

  • „Sănătate să fie, că belele curg”

    Aș fi vrut să vă vorbesc despre fericire, dacă aș fi ținut minte să existe vreun proverb care să ateste, cu siguranță, existența fericirii în plan real! Ori, nu, nu este cazul, spunem că suntem fericiți și mergem ce mergem, în viață, și iar dăm de o belea....., că acestea curg, așa cum și noi le căutăm..., mai zice zice o vorbă din popor, cu lumânarea!

  • „Bine faci, bine găsești”

    Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!