-

„Când nevoile intră pe ușă, dragostea iese pe geam”

Iată un proverb care încearcă natura umană atât de tare acolo unde doare cel mai rău, în inimă, unde se presupune că locuiește dragostea, cu siguranță. Nicicând mai adevărată o vorbă ca aceasta dacă socotim dragostea ca pe o manta de vreme rea, doar!

Cei care nu au întâlnit dragostea adevărată niciodată, nici nu știu că n-au întâlnit-o pentru că ei sunt convinși că dragostea are o viață scurtă și trăiește doar pe perioada tinereții, după care se estompează până la chestia aceia care se numește obișnuință, zic unii, sau până la o prietenie dezinteresată, spun alții. Un lucru este sigur, dragostea trebuie s-o meriți, altfel ea te va ocoli toată viața dăruindu-ți, din când în când, doar secvențe de fericire direct proporționale cu nevoia ta de dragoste.

Proverbul de astăzi, ”Când nevoile intră pe ușă, dragostea iese pe geam”, pentru aceștia din urmă există și care la primul semn de greutate în viață, dau bir cu fugiții din ceea ce părea până atunci o dragoste adevărată, fug, deci, de lângă familie, de lângă copii, de lângă nevastă, chiar și de lângă iubită dacă nevasta nu-i un cuvânt prea reprezentativ pentru iubire, lăsându-i pe aceștea cu gustul amar al dragostei mincinoase ce a legat mai puțin decât a dezlegat!

Un asemenea comportament a făcut posibil un gând al omului îndrăgostit cu adevărat,cred, nu sunt sigură, omul nu este capabil de o mare iubire, sau, mai exact, nu merită să fie încercat de o mare iubire! Și numai din cauza lui... căci, ”unde dragoste nu e, nimic nu e” și, dacă îmi dați voie, acum, la final, ca să rămână ceva din viața dumneavoastră, lăsați dragostea să vă cuprindă,chiar și atunci când în aceiași încăpere omenească coexistă și dragostea și nevoile care o pun la încercare!

Autor: Vasilica Ghiță Ene