-

„Colac peste pupăză”

Vorba la care ne vom referi astăzi m-a intrigat nespus, mai ales când eram mai mică, pentru că nu puteam să-mi imaginez cum poți să pui colacul peste pupăză, colacul cel adevărat făcut pentru pomenirea morților la zile de sărbătoate, la propriu, deasupra unei păsări cu care, sincer, nu m-am întâlnit niciodată înafara poveștii lui Ion Creangă, pe care o știți, sunt sigură!

Chiar și în povestea aceea mi se părea imposibil și nefolositor să te apuci să furi o pupăză sau, cum se chema pasărea asta, cuc armenesc, fără mijloace serioase de ajutor, ba să-i mai și trântești un colac în cap! Dar, revenind la expresia, "Colac peste pupăză", recunosc că nu-mi suna bine și asta pentru că atunci când am auzit-o prima dată a fost în cazul unei vecine care nu venea pe la noi decât când era multă aglomerație în casă, de regulă în apropierea unei mese importante, prânzul sau cina, mama se străduia și abia de reușea să pună masa și să mulțumească liota de guri flămânde cînd, "fără veste", pe ușa larg deschisă, ne pomeneam cu tanti Frusina... care scormonea cu degetul în aer către marea mămăligă de pe masă și o auzeai, în clipa următoare, spunând, "țață Mușo, dacă tot ai făcut, matale mămăligă, poate îmi dai și mie un colț din ea, că ști că eu sunt doar cu Vasile acasă,... și ăăă, dar poți să-mi dai și niște pește, poate vreo doi, aaaaa... ce să mai stau eu să fac mâncare pentru doi inși!"

Mama avea o bunătate ieșită din comun, și o rușine de rușinea cererii atît de directă pentru că imediat o auzeai, "....ia Frusino, ia.... că-i destul, taie Vasilico, mamă, nițică mămăligă pentru tanti-ta...!" Făceam asta și îmi făcea o plăcere nu prea creștinească să-l aud pe tata aflat în capul mesei, rostind, pe sub mustață, spre amuzamentul nostru înăbușit... "Da, da, "colac peste pupăză, după ce că este posibil să nu ne ajungă, mai avem și musafiri....taie Vasilico, taie, zgârcește-te dacă vrei să-ți ajungă mămăliga la pește și la tocană!" Așa am realizat că un rău dublat cu altul neașteptat este exact sensul unei vorbe, altfel fără sens pentru mine, "colac peste pupăză"!

Asta a fost, însă, cea mai nevinovată situație care, pentru mine, a așezat pentru totdeauna, expresia de mai sus, în rîndul relelor "bune" și "comice" și care mă face să zâmbesc de fiecare dată când o aud, deși prin preajmă se întâmplă ceva rău după altceva rău, rele fără de care lumea aceasta n-ar mai avea farmec!

Autor: Vasilica Ghiță Ene