„Omul sfințește locul"
În afară de faptul că am putea judeca vorba exact așa după cum se aude și am putea să ne imaginăm, ca să ne explicăm sensul exact, preotul care sfințește locuri, oameni, obiecte, proverbul este destul de uzitat. Ne referim, de obicei, atunci când rostim proverbul, „Omul sfințește locul" la acei oameni în urma cărora se vede ceva, și mai ales la aceia care au sădit în noi sămânța omului de calitate și care, prin exemplul personal ne-au arătat drumul devenirii noastre viitoare prin punctarea însușirii, calității din noi potrivită pentru a trăi cum se cuvine într-o lume în care n-ai voie să nu faci ceva util!
04 Aprilie 2014, 07:16
Îi admirăm pe aceia dintre noi care reușesc, cum se spune, să facă o casă frumoasă, niște copii extraordinari, să scrie niște cărții de referință, să educe generații de oameni necesari nouă celorlalți și, nu în ultimul rând, să scoată ce este mai bun din noi, dacă și noi ne dorim asta, evident. De multe ori acestora li se mai și neagă valoarea tocmai pentru că insistența cu care acesta se remarcă doar făcând fapte și lucruri pe placul societății, fără să dorească să fie priviți ca excepții și recompensați pentru asta, stârnește și invidia și, poate, ura celor certați cu societatea, cu comunitatea.
Un lucru este sigur, numărul celor care lasă ceva semnificativ după ei pare a se împuțina într-o lume în care totul pare de unică folosință, chiar și respectul față de cei ce se încăpățânează să lase ceva semnificativ în noi, pentru noi, pentru cei care ne mulțumim cu vorba, „fie ce o fi, azi, mâine vom vedea". Omul, prin excelență, are datoria să lase celor care vin după el posibilitatea de a se rosti, în amintirea lui, vorba, „omul acesta a sfințit locul"!
Autor: Vasilica Ghiță Ene
