Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul

Sfântul Isaachie a trăit în secolul al IV-lea. Pentru că împăratul Valens Arianul (364-378) prigonea Ortodoxia, pustnicul Isaachie vine în Constantinopol spre a-i întări pe creștini și a cere împăratului, bisericile ortodoxe date arienilor.

Dar împăratul neascultându-l, el iarăşi i-a ieşit înainte şi l-a dojenit asemenea, zicându-i să deschidă şi să dea bisericile ortodocşilor, dacă vrea să nu piară fugind din faţa vrăjmaşilor la război.

Scârbindu-se împăratul de îndrăznirea sfântului, a poruncit să-l bată şi să fie aruncat în mărăcini. Iar sfântul ieşindu-i înainte a treia oară, i-a apucat calul de frâu arătându-i aevea pieirea, de nu va întoarce bisericile creştinilor.

Împăratul mâniindu-se, l-a dat pe seama lui Satornin şi a lui Victor, poruncindu-le să-l pună sub pază până ce se va întoarce cu pace.

Inparatul a fost biruit, fugind s-a ascunt imtr-o șură de paie. Aflând goții unde este ascuns au dat foc acelei suri.

După aceea Sfântul Isaachie este rugat de împăratul Teodosie cel Mare să rămână în Constantinopol.

Aristocratul Saturnin a zidit o sfântă mânăstire pentru Avva Isaachie, unde a viețuit până la moartea sa, săvârșind multe minuni.

Înaintea morții lui, Sfântul Isaachie l-a numit pe ucenicul său, Dalmatus, stareț în locul lui. De la numele noului stareț, mănăstirea a luat mai târziu numele de Mănăstirea Dalmatilor.

În Biserica romano-catolică pe 30 mai - Sf. Ioana d Arc, Sf. Ferdinand rege.

Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră. Amin!