"Stăpâne, Cel ce ții toată făptura și toate le-ai zidit prin Hristosul Tău. Cel ce ai rușinat pe diavolul cel înstrăinat de adevărul Tău și ai dăruit fericirea înțelepciunii celor ce se tem de Tine, Doamne, și cinstesc numele Tău cel sfânt.
Cel ce ai sfărâmat idolii Babilonului și ai arătat adevărata credință a prorocului Daniil. Cel ce ai înecat pe invartosatul Faraon în adâncul mării, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Moise și ai scos prin toiag apa din piatră. Tu, Cel ce ești acum și ai fost și mai înainte și vei fi Împărat veșnic, auzi-mă pe mine robul Tău, că iată mă rog Ție. vino în ajutorul meu și arată puterea Ta acelora care socotesc adevărul drept minciună, să Te cunoască pe Tine unul, adevăratul și veșnicul Dumnezeu și să izgonească întunericul rătăcirii închinării de idoli!"
Apoi a strigat cu mare glas către idol: "Dionise, netrebnic și deșert, mut și surd, îți poruncesc ție, în numele cel mare și preaslăvit al Hristosului meu, Cel ce locuiește întru cei de sus, să căzi din întărirea ta și să te întinzi pe pământ, că să se arate la toți neputința ta". Îndată s-a cutremurat pământul și capiștea și a căzut idolul cu mare zgomot, risipindu-se ca praful.
Sfântul Mochie mucenicia în timpul împăratului Dioclețian, a fost supus la multe chinuri dar din toate a ieșit nevătămat. Într-un final i s-a tăiat capul, lund cununa muceniciei.
În Biserica romano-catolică pe data de 11 mai - Duminica a-IV-a a Paștelui.
Mucenicul Tău, Doamne, Mochie, întru nevoința să, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Pentru rugăciunile lui mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Amin!