Acesta, povăţuind turma sa în chip frumos şi bineplăcut lui Dumnezeu, a ajuns pentru toţi cei ce se găseau în nevoi liman de izbăvire, purtător de grijă de văduve, de orfani şi de săraci şi doctor al sufletelor şi al trupurilor. În felul acesta bine petrecând şi-a săvârşit viaţa în adânci bătrâneţi.
Sfântul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El și-a lăsat copii și nevasta și s-a făcut monah. Deși Zaharia era mai tânăr decât cei mai mulți frați de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfânt, mai mult decât cei mai vârstnici. El își simțea întreaga ființă înflăcărată de dragostea Harului lui Dumnezeu.
Odată l-a întrebat Sfântul Macarie: Cine este adevărat monah? Sfântul Zaharia: Acela care se luptă zilnic să împlinească Poruncile Dumnezeiești.
L-a întrebat Avva Moise: Ce înseamnă să fii monah? iar Sfântul Zaharia a răspuns, scoțându-și camilafca și călcând-o în picioare: Aceasta înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah care nu se lasă zdrobit ca această camilafcă.
Tot din Patericul Egiptean, aflăm cum trecut la cele vescnice avva Zaharia: Avva Moise l-a intrebat pe avva Zaharia, când era aproape să moară, zicând: Ce vezi? Şi i-a zis: nu este mai bine a tăcea, părinte? Şi i-a zis lui: sa, fiule; taci! Şi în ceasul morţii lui şezând avva Isidor, căutând la cer a zis: veseleşte-te, fiul meu Zaharia, că ţi s-au deschis ţie porţile împărăţiei cerurilor.
Avva Zaharia a fost un mare luminator al pustiei egiptene, care a trecut la cele veșnice de tânăr.
În Biserica romano catolică pe data de 24 martie:Sf. Ecaterina a Suediei.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc, ai făcut ostenelile tale însutit roditoare. Parint Zaharia, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.