Când, mai târziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat către viaţa cea vesnica, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a arătat un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice.
În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească cum că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului si a ramas in continuare pe scaunul sau, pentru că era cunoscut împăratului.
După ce Sfântul Chiril a primit numirea pe scaunul episcopal al Ierusalimului, a izbucnit un conflict deschis pentru supremație între Acaciu și Chiril, acesta din urmă pretinzând primatul deoarece scaunul de la Ierusalim era apostolic. Ceartă a dus la exilarea de trei ori a lui Chiril. Exilurile lui Chiril determină sinodul de la Antiohia din 379 să-l trimită pe Sfântul Grigorie de Nyssa să cerceteze această situație. Sfântul Grigorie mărturisește că Biserica de la Ierusalim are parte de o credință sănătoasă.
Sfântul Chiril participă la al- II-lea sinod ecumenic de la Constantinopol din 381, unde își mărturisește ortodoxia credinței.
Sfântul Chiril a trecut la cele veșnice în anul 386, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare.
În Biserica romano-catolică pe data de 18 martie - Sf. Ciril din Ierusalim.
Îndreptător credinței și chip blandetilor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Părinte ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Amin!