Sfântul Alexie omul lui Dumnezeu

Eufimian l-a cununat pe Alexie cu o fecioară încuviințată, dar împotriva voinței tânărului.

De aceea, chiar din seara nunții, Alexie a părăsit în taină nu doar legătura pe care nu a dorit-o, ci și casa părinților săi.

A fugit la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, îmbrăcat sărăcăcios și hrănindu-se din milă celor care veneau la biserică. Când s-a făcut cunoscut celorlalți că este un om al lui Dumnezeu, el s-a înspăimântat de lăuda oamenilor că de o primejdie de moarte, și în taină a plecat spre Tarsul Ciliciei. Însă, corabia cu care călătorea a naufragiat, a fost luată de vânturi și purtată pe ape până la Roma, locul nașterii sale.

Sfântul Alexie a văzut în această întâmplare mâna lui Dumnezeu, și astfel a hotărât să meargă la casa tatălui sau și acolo, sub chip de străin, să-și petreacă în continuare cu pocăință cealaltă vreme a vieții sale. Ajuns în casa părinților, nemaifiind cunoscut de nimeni, a fost luat în derâdere și batjocorit de servitori.

Când i s-a apropiat sfârșitul, el a alcătuit o scrisoare, a strâns-o în mână, și întinzându-se, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
După o descoperire dumnezeiască în Biserica celor Doisprezece Apostoli, împăratul și patriarhul au primit poruncă de a-l caută pe "omul lui Dumnezeu". La scurt timp, s-a descoperit că acest "om al lui Dumnezeu" era fiul lui Eufimian, care trăise ca un cersetor în curtea acestuia, timp de șaptesprezece ani.

Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare și toți au fost cuprinși de spaimă. La atingerea de sfintele sale moaște bolnavii se vindecau, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor.

În Biserica romano a€" catolică pe data de 17 martie: Sf. Patriciu.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare, Părintele Alexie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Amin!