În timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, în secolul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina a fugit din Corint să se ascundă în munţi. Acolo a născut un fiu, Codrat, după care aceasta a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.
Sfântul Codrat şi-a trăit copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el a cunoscut nişte creştini de la care a învăţat despre adevărata credinţă. Codrat a studiat gramatica şi arta medicinii.
Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi meditaţie la Dumnezeu. Mulţi îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent.
Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, Sf. Codrat a vorbit în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care a fost supus torturii. În ciuda suferinţelor, îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.
Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, acesta dat ordin să-i lege de picioare la trăsuri iar mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre.
În cele din urmă aceştia au fost condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia au cerut puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul şi-au plecat capetele sub sabie.
Discipolii sfântului Codrat care au mai rămas, au suferit şi ei pentru Hristos.
În Biserica romano-catolică pe datade 10 martie - Sf. Simpliciu pp.
Mai-marilor Voievozi ai oștilor cerești, rugamu-vă pe voi, noi, nevrednicii, ca să ne acoperiți pe noi, prin rugăciunile voastre. Izbăvindu-ne din nevoi ca cei ce sunteți mai-mari peste cetele puterilor de sus. Amin!