-

Ziua în care Sfântul Pavel a creștinat primul european: o femeie pe nume Lidia

Numele Lidiei este legat de trecerea creştinismului din vestul Asiei Mici în sud-estul Europei. Suntem, îndeobşte, tentaţi să apreciem începutul creştinării Europei dacă nu chiar în timpul vieţii lui Iisus, măcar la foarte scurt timp după moartea şi Învierea sa.

Lucrurile nu stau, însă, întocmai, pentru că apostolii n-au reuşit decât într-o mică măsură să convertească popoare în călatoriile lor limitate, în timp şi spaţiu.

De exemplu, Sfântul Pavel a murit în anul 67 d.H. martirizat, la Roma, după lungi peripluri misionare; să fi putut el creştina Asia şi Europa deopotriva? Fireşte că nu; însă, putem, pe baza textelor biblice, să-i ştim măcar pe cei care au fost primii creştini ai Europei? Neîndoielnic.

O vizită pe ruinele anticului Filipi, din Grecia (Filipi, unul dintre cele mai renumite oraşe din estul Macedoniei, a fost întemeiat de împăratul Filip al II-lea, în 356 Î.H.) ne poate furniza un nume: Lidia. Este al primului creştin european, o femeie originară din Lydia (în Asia Minor, azi, Turcia). I s-a mai spus Lidia din Tiatira, localitatea în care s-a născut, celebră pentru comerţul cu purpură sau Lidia Purpuraria, pentru că ea însăşi vindea purpură. Purpura este un pigment de culoare roşie, extras pentru prima dată de către fenicieni din molusca “murex brandaris”; substanţa se folosea, de obicei, la colorarea pânzelor scumpe.

Venită din Grecia, Lidia s-a stabilit la Filipi, oraş-port la marea Egee. Aici, i-a întalnit pe Sf.Apostol Pavel (aflat în cea de-a doua sa misiune creştină), pe Luca, pe Silas şi pe Timotei.

În afara oraşului, pe malul râului Gangitis, Pavel descoperă, într-o sâmbătă, un grup de femei evreice care făceau abluţiuni ritualice; printre acestea, se afla şi Lidia, simpatizantă a iudaismului şi a credinţei într-un singur dumnezeu. Primind cuvântul Domnului de la Apostolul Pavel, ea a cerut să fie botezată împreună cu familia sa devenind, în felul acesta, prima creştină din Europa. Iată cum descrie Noul Testament, la Faptele Apostolilor, această întâmplare: 

11: “După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12: De acolo, ne-am dus la Filipi care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta, am stat câteva zile.
13: În ziua Sabatului, am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.
14: Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15: După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.”

Pavel n-a putut rezista unei femei de credinţă şi de caracter, generoasă şi întrepidă, şi astfel a fost creată, în casa Lidiei, prima biserică din Filipi unde credincioşii se reuneau pentru a împarţi cuvântul şi pâinea Domnului. 

Numele Lidiei este legat, aşadar, cu trecerea creştinismului din vestul Asiei Mici în sud-estul Europei. Să fi murit, Lidia, la puţin timp după evenimentele relatate în Noul Testament? Ar fi de presupus că da, deoarece Sf. Pavel scrie Epistola către Filipeni prin anii 55-57 dar n-o menţionează pe Sfânta a cărei trecere prin lume e prăznuită, în vremea noastră, pe 20 mai, la ortodocşi (Biserica Ortodoxă o cinsteşte drept una “întocmai cu Apostolii”) şi pe 3 august, la catolici. 

În persoana Lidiei, vedem sfânta primitoare şi ocrotitoare la vremi de restrişte pentru creştini. Prenumele său creştin este purtător de bucurie şi de siguranţă, cu toate că a traversat secolele destul de obscur. Lidia exprimă pacifismul, energia, credinţa în puterea dragostei, puterea de convingere... Simplitatea, veselia, bucuria cu care trăieşte şi iubeşte ne par a fi atuurile cele mai bune ale misiunii sale. 

Pe locul botezului Lidiei, se află, azi, o biserică ortodoxă pavată, în interior, cu marmură şi având, la intrare, un mozaic contemporan care înfăţişează călătoriile misionare făcute de Sfantul Pavel. Este “Baptiseriul Sfintei Lidia”, la care vin pelerini şi turişti. În cristelniţa de marmură albă, din biserică, sunt botezaţi pruncii. Dar, nu de puţine ori, acolo vin şi adulţi care vor să se convertească şi, ca în vremea Sfântului Pavel şi a Sfintei Lidia, ei sunt botezaţi în apa râului. Chiar pe malul său este amenajat un mic amfiteatru unde creştinii se aşază şi se roagă ca într-o biserică. Pe 11 mai 2014, într-o zi de sâmbătă ca aceea în care Sfântul Pavel a întâlnit-o pe Lidia, pe malul râului, un grup de pelerini… coreeni tocmai săvârăşeau o slujbă de încreştinare (vezi foto). Am fost surprinşi să fim de faţă la acest ritual şi ne-am întrebat dacă nu cumva chiar Sfânta Lidia a orânduit să fim acolo.