Sfinții Apostoli Petru și Pavel, stâlpii bisericii creștine

Apostolii L-au însoțit pe Iisus în tot timpul cât a predicat și I-au urmat și răspândit învățăturile și după suirea Sa la cer. Cei mai apropiați dintre ei au fost: Petru, Ioan și Iacov, cărora le-a fost îngăduit să ia parte la Schimbarea la față și la rugăciunea lui Hristos în Grădina Ghetsimani.

Sfântul Petru era evreu, om simplu, pescar, cel mai în vărstă dintre apostoli și primul ales de Iisus împreună cu fratele său Andrei, (care fusese ucenicul Sf. Ioan Botezătorul și martor la botezul Domnului).

El a fost cel care a mărturisit în numele său și al celorlalți apostoli că Iisus Hrisros este fiul lui Dumnezeu. Atunci când era cu ei, Iisus i-a întrebat pe ucenici cine cred ei că este El. Unul a spus Ioan Botezătorul, altul Ilie, altul un prooroc, numai Simon a spus: ,,Tu, Doamne este Hristos, Mesia, Fiul lui Dumnezeu”. Iisus i-a răspuns: ,,Tu ești Petru și pe această piatră (Chefa) îmi voi întemeia biserica mea”. Era neînvățat, dar avea credință rodnică și plină de încredere. Uneori însă, înainte de a primi Sfântul Duh, credința lui era sovăitoare, ca atunci când a încercat să meargă pe mare sau când s-a lepădat de trei ori de Mântuitor, în timp ce acesta era judecat.

După ridicarea la cer a Domnului și primirea Sfântului Duh, Sf. Petru a devenit foarte curajos și plin de elocință. A ținut o cuvântare foarte convingătoare, în urma căreia mii de oameni s-au botezat, punându-se astfel bazele primei biserici creștine. De asemenea, sufletul său era plin de iubire pentru Iisus, ceea ce a făcut din el un propovăduitor de neînvins. El a mers, după Cincizecime, în Palestina, Siria, în toată Asia Mică, la Roma și în alte provincii, îndurând osteneli, prigoniri, închisori și a lăsat scrieri dumnezeiești (două epistole).

Irod Agripa l-a închis pe Sf. Petru cu gând să-l omoare după Paști, pentru ca să nu întunece sărbătoarea evreiască. Așa că l-a pus sub pază severă. Într-o noapte, în timp ce dormea legat cu lanțuri între doi soldați, s-a făcut lumină în celulă și a apărut un înger care i-a spus să se scoale, să-și ia mantia și să-l urmeze. Petru s-a ridicat iar lanțurile au căzut, și-a luat mantia și l-a urmat pe înger. Au trecut prin ușa închisorii apoi prin poarta de fier care s-a deschis în fața lor. Deabia atunci și-a dat seama Sf. Petru că nu este o vedenie ci îngerul Domnului.

Sf. Apostol Pavel, cetățean roman erudit, numit înainte Saul, era fariseu și un mare prigonitor al creștinilor. El a participat la martiriul Sf. Ștefan păzind hainele celor care-l ucideau cu pietre. Fiind trimis de farisei și cărturari la Damasc, pentru a-i prinde pe creștini, pe drum a apărut o lumină mare, a fost trântit la pământ și a auzit o voce din cer: ,,Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?” El a întrebat ,,Cine ești tu, Doamne? Eu sunt Iisus pe care-l prigonești. Doamne, ce voiești să fac? Mergi la Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci!”

Sau s-a sculat, dar era orb și fiind dus la Damasc a mers la Anania care l-a botezat, primind numele Pavel, vederea i-a revenit și s-a transformat, din cel mai rău dușman al creștinismului, în apostol.

El a propovăduit numele lui Iisus prin viu grai aproape pe tot pământul (face trei mari călătorii prin Asia și Europa, ajungând la Roma) și prin numeroase epistole dumnezeiești. El predică iubirea de Iisus și de aproapele ,,Unde dragoste nu e, nimic nu e.” El a avut marele merit de a propovădui evanghelia la toate națiunile pământului, oamenilor simpli, dar și conducătorilor și filosofilor.

Sfinții Petru și Pavel au fost aleși de Dumnezeu pentru a arăta că și din cei mai slabi și neputincioși oameni, El poate face sfinți, instrumente de mântuire pentru omenire. Ei au luptat pentru a propovădui învățăturile creștine, au fost prigoniți de Nero; La Roma, au stat împreună în închisoarea mamertină 9 luni, unde au propovăduit în continuare evanghelia reușind să aducă la credință chiar și pe soldații care-i păzeau. Au fost pedepsiți cu moartea și, după sfânta tradiție, au fost duși spre locul de osândă împreună, până la poarta Ostia, unde s-au îmbrățișat și și-au dat sărutul de pace după care s-au despărțit pentru ca să se reîntâlnească în ceruri. Au fost martirizați în aceeași zi, 29 iunie, 69 d.H. Sfântul Petru a fost dus pe Muntele Ianicul și răstingnit, dar la cererea sa, cu capul în jos, iar Sfântul Pavel, fiind cetățean roman, a fost decapitat cu sabia în locul denumit ,,Apele salviene” așezat în genunchi și rugându-se lui Dumnezeu.

Ziua celor doi apostoli, Petru și Pavel, este serbată de biserica creștină cu mare solemnitate deoarece ei sunt stâlpii religiei noastre, dascăli și părinți ai oamenilor, plini de râvnă, credință, iubire și bătbăție. Ei sunt corifeii apostolilor.