-

Harul și minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul, sărbătorit pe 9 noiembrie

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 9 noiembrie pe Sfântul Nectarie, unul dintre sfinții cei mai apropiați de sufletele oamenilor, pentru minunile și binefacerile sale revărsate asupra semenilor noștri.

Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetat rugăciunea, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie a revărsat în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt și a întărit credința oamenilor în Dumnezeu. Mai mult decât atât, prin harul și iubirea sa față de Dumnezeu, Sfântul Nectarie a înfăptuit minuni incredibile, prin care a vindecat pe mulți oameni suferind de cancer, motiv pentru care a rămas în conștiința credincioșilor drept "vindecătorul de cancer".

Cine a fost Sfântul Nectarie

Sfântul Nectarie s-a născut în anul 1846, pe data de la 1 octombrie, în localitatea Silivria, în apropiere de Constantinopol, intr-o familie de oameni saraci, dar foarte evlaviosi.

A primit numele de Anastasie la botez, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul sau incepe sa-L descopere pe Hristos prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.

La varsta de douazeci de ani, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, povatuit de Duhul Sfant, unde preda religia la o scoala de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie, numita "Noua Manastire", primind tunderea monahiceasca la sapte noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Mai tarziu, la tunderea in sihastru (pustnic), avea sa primeasca numele de Nectarie, pe care l-a purtat tot restul vietii.

Dupa ce a terminat studiile teologice la Atena, in anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot si apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfantul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.

La batranete a dorit sa se retraga la mai multa liniste. A construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite in insula Eghina, unde a randuit aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a marturisit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se de cancer, a fost dus la un spital din Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţă.

După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata sfinţilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.

Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mânăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare.

A fost canonizat în 1961 Sfântul Nectarie Taumaturgul, adică Vindecătorul sau Cel ce tămăduieşte, fiind renumit pentru minunile pe care le făcea încă din timpul vieţii, cu rugăciunile sale fierbinţi, pentru toţi ce-i cereau ajutorul.

După trecerea sa la cele veşnice, mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar înalţii ierarhi ai Bisericii lui Hristos, văzând minunile ce se săvârşeau acolo şi descoperind moaştele neatinse şi plăcut mirositoare au hotărât canonizarea Sfântului Nectarie pe 9 noiembrie 1961.

Moaștele Sfântului Nectarie de la Mănăstirea Radu Vodă

Mănăstirea Radu Vodă din București, cu hramul Sfânta Treime, are ca protector, din 2002, pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Părticele din moaştele Sfântului Nectarie, dăruite mănăstirii în 2001, sunt aşezate într-o raclă care stă în partea stângă a bisericii, sub un baldachin. Credincioşi din toată ţara, oameni bolnavi sau aflaţi la mare necaz vin şi înalţă aici rugăciuni către Sfântul Nectarie.

Minunile Sfantului Nectarie

Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt, drept pentru care mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui.

Prima minune savarsita de Sfantul Nectarie a fost exorcizarea unui tanar posedat de diavol. „Prima minune a fost chiar când a păşit pe insula Eghina. A vindecat un tânăr posedat de un duh rău. Diavolul care-l poseda începuse să strige de venirea sa înainte ca acesta să coboare pe insulă”.

O alta minune, savarsita in timpul vietii sale, s-a petrecut intr-o vara extrem de sectoasa. Fiind mare secetă în insulă Eghina, pentru rugăciunile sale a venit ploaie din belşug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. „A plouat o săptămână fără oprire, că se îngrijoraseră oamenii, dar tot el i-a liniştit, spunându-le că pâmântul este însetat şi Dumnezeu va opri ploaia când trebuie”.
Văzând acest lucru, toţi locuitorii insulei au început să-l cinstească în inimile lor pe Sfântul Nectarie, că pe un ales al Duhului Sfânt, şi să îl cerceteze pentru fiecare nevoie a lor.

Apoi, tot în Eghina Sfantul Nectarie a vindecat o femeie de „scurgere de sânge”, cu o hemoragie gravă: „Printr-o simplă atingere de Sf. Nectarie, s-a tămăduit pe loc”.

Oamenii au ajuns sa creada in duhul sau tamaduitor de cancer atunci cand Sfantul Nectarie a vindecat de cancer o mama, pentru rugaciunile neincetate ale celor patru copii ai sai.

Intr-o casa din satul grecesc Digheliotica Egiou traia Gheorghia Apostolopoulos, barbatul ei Kostas si cei patru copii ai lor. La loc de cinste in micuta lor casa se afla icoana Sfantului Nectarie din Eghina.

O boală cruntă ce a venit pe neaşteptate si a spulberat linistea familiei. Gherghinei ii aparuse, ca din senin, o tumoare, iar durerile nu-i dădeau pic de linişte.
S-a dus în Eghio la doctor. Acesta însă, înţelegând cât de gravă era boala, i-a spus să meargă la Atena, la doctorii cei mari. Acolo i-au făcut tot felul de analize. Doctorul din Eghio nu se înşelase... a fost operată o data şi apoi operată din nou. Au trimis-o la alt spital. În cele din urmă medicii i-au chemat bărbatul şi pe un văr de-al ei, ce se îngrijea şi el de bolnavă, şi le-au spus ca nu mai are nici o scapare, indemnandu-i sa o ia acasa, pentru a se pregati de inmormantare.

Cu ultimele puteri, femeia isi indemna copii sa se roage neincetat Sfantului Nectarie.
Intr- o seara de noiembrie, dupa ce agonisi indelung, femeia a deschis ochii ca prin minune. De această dată erau doi ochi fericiţi şi plini de viaţă:
– L-am văzut! rosti ea fără nici o greutate, ca atunci când era sănătoasă. L-am văzut pe Sfântul Nectarie, care mi-a spus că m-am făcut bine!
– Şi eu l-am văzut, mamă, pe Sfântul din icoană! spuse Evghenia.
A doua zi de dimineaţă, Gheorghia a mers până la Eghio, unde era doctorul ei. Acesta, cum a văzut-o, a rămas înmărmurit de mirare. Nu-şi putea crede ochilor ca tumoarea femeii se topise peste noapte si ca femeia se vindecase de cancer.

AICI puteți găsi mărturii ale românilor despre minunile primite de la Sfântul Nectarie

 

Articole înrudite