-

Icoana „Patru generații” din Ierusalim

Scris de

Maternitatea, în iconografia creștină, sau mai bine zis relația sacră mamă-copil, este cel mai adesea înfățișată prin Maica Domnului cu Pruncul în brațe.

De fapt, Sfântul Fecioară și Fiul Său, Iisus Hristos, sunt „urmăriți”, în icoane și scene biblice, de la momentul în care Arhanghelul Gavriil o anunță pe Maria că „a prins rod divin”, fiind însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu (25 martie, Bunavestire), trecând prin întâlnirea dintre Maria și verișoara sa Elisabeta (însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul; reprezentare mai rară, ce-i drept), ajungând la Nașterea Sfântă, în Ieslea din Bethleem (25 decembrie), urmând întreaga copilărie a lui Iisus (Pruncul, la diferite vârste, fiind reprezentat fie în brațele Maicii Sale, fie alăturea de ea) și, în fine, însoțindu-l, în mulțime, pe Drumul Calvarului și plângându-l la picioarele Crucii. Totuși, în Familia Sfântă, există și alte mame care au fost pictate alături de copiii lor. Și mă refer aici la Sfânta Ana cu Fecioara Maria în brațe – una dintre aceste icoane, făcătoare de minuni, ferecată în argint, se află la Biserica Sfântul Ilie din Sinaia. Dar și la mult mai rar întâlnita bunică a Maicii Domnului, mama Sfintei Ana: Miriam, soția lui Matan.

Soția preotului Matan, din neamul lui Aaron

Ca să aflăm mai multe despre această femeie sfântă, de care astăzi poate creștinii ortodocși știu poate prea puțin amm căuta răspunsuri potrivite la părintele misionar Mihai Păcuraru de la Biserica Oțetari din București, realizator de emisiuni la Radio România Antena Satelor. „Miriam – sau Mariam ori chiar: Maria –, bunica Maicii Domnului și străbunica lui Iisus Hristos a fost una dintre femeile evlavioase ale timpului și neamului său, cea care a insuflat, de altfel, atât Sfintei Ana cât și, mai ales, nepoatei sale, dragostea de Dumnezeu. Să ne gândim cum, astăzi, bunicii sunt, parcă, mai aproape de nepoți și lucrul lor de modelare a minților și a spiritului celor mici are efect mai repede și pe durată mai lungă. Bunicile celor care suntem astăzi persoane adulte și credincioase au fost, de cele mai multe ori, și persoanele care ne-au învățat un, să-i spunem, «ABC» religios. Primele rugăciuni, cele dintâi semnificații și povestioare despre sfinți și viețile lor, despre marile sărbători creștine de peste an le-am deprins întâi de la bunici. Gesturi, cuvinte, sensuri... Ce am fi fost, cei mai mulți dintre noi, fără credincioasele noastre bunici? Tot astfel, Sfânta Fecioară s-a adăpat mai întâi, spiritual, din cuvintele bunicii sale”.

Maria (Miriam) s-a căsătorit foarte de tânără cu preotul Matan, cu care se știe că a avut trei fiice: Maria, Sovi și Ana. Despre Maria, fiica lui Miriam și a lui Matan, unele surse spun că ar fi fost mama Salomeei și soacra lui Zevedeu. Fiica și ginerele său ar fi avut împreună doi fii, Iacob și Ioan, pescari și prieteni cu Petru și Andrei. Aceștia sunt printre primii care îl urmează pe Iisus, fiind numiți de acesta „apostoli” ai săi, iar Iacob avea să fie și primul care va suferi moarte de mucenic, Irod Agrippa tăindu-i capul în preajma anilor 41-44. Sovi, sau Sovia, cea de a doua fiică a lui Miriam, a fost mama Elisabetei – care avea să îl aducă pe lume pe Sfântul Ioan Botezătorul. În cele din urmă, Ana este mama Fecioarei Maria și bunica lui Iisus Hristos. „Ce observăm, urmărind această genealogie, este că toate cele trei fiice ale lui Miriam/ Maria, soața lui Matan, au adus pe lume fii a căror implicare în definirea și propovăduirea, răspândirea credinței creștine este esențială și copleșitoare”, spune părintele Mihai Păcuraru, „Iisus fiind văr de gradul al doilea atât cu Sfântul Ioan Botezătorul, cât și cu Sfinții Apostoli Iacob și Ioan”.

Ca pe o caldă scăpare a celor bine-credincioși”

Ar mai trebui să reținem câteva aspecte esențiale legate de viața bunicilor Maicii Domnului – cine erau ei și cum erau receptați în comunitatea din care făceau parte? Mai întâi, să observăm că Matan era originar din Bethleem, oraș în care nu întâmplător, poate, a fost rânduit să vină pe lume Fiul lui Dumnezeu. El făcea parte din seminția lui Aaron și avea să devină încă de tânăr unul dintre cei mai apreciați preoți ai orașului”, spune părintele Mihai Păcuraru. Ca fiică de preot, Ana, mama Maicii Domnului, era știutoare de carte; la fel, copila Maria avea să fie îndreptată spre învățătură. Iată de ce, în Evul Mediu, în multe icoane și tablouri cu temă religioasă occidentale (mai ales în Renaștere), reprezentarea Maicii Domnului și a lui Iisus copil cu cartea în mână este una cât se poate de firească (în ciuda faptului că în perioada medievală femeile nu erau încurajate să știe a scrie și a citit!). „Despre bunica Maicii Domnului știm că era o femeie înțeleaptă, evlavioasă și la care veneau adeseori alte femei să caute îndreptare și sfat. Și astăzi, ea este cinstită, slăvită și cântată în timpul slujbelor din Sfânta Biserică, fiind chiar scris un «Paraclis al Sfintei Maria, Bunica Maicii Domnului», spune preotul Mihai Păcuraru. Iată, în continuare, și troparul acestui „Paraclis...”: Cel ce Te-ai Înălțat pe Cruce de bunăvoie, pentru poporul Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-le, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe binecredincioșii creștini, dăruindu-le lor biruință asupra potrivnicului, având ajutorul Tău, armă de pace, nebiruiței biruință, pe a Născătoarei de Dumnezeu Bunică, de la care Născătoarea și-a primit întru tot cinstitul nume, toți credincioșii cu râvna să o lăudăm, pe Maria, soția cucernicului preot Matan și maică a trei preacinstite fiice ca pe o caldă scăpare a celor bine-credincioși, mângâiere și acoperământ și întărire. A Anei maică sfântă, ceea ce a născut pe Prunca Născătoare de Dumnezeu, și a cinstitei Sovi, Bunica Înaintemergătorului și Botezătorului lui Hristos, Marie, cinstită, curată și întru tot bună, sfințește pe cei ce se închină ție.”

Icoana „Patru generații”

Cum spuneam, este foarte rar întâlnit, în reprezentarea iconografică creștină, chipul străbunicii lui Hristos. De fapt, el există într-o singură icoană, care nu o așază nici alături de soțul său, preotul Matan, nici înconjurată de fiicele sale ori de nepoatele care au adus pe lume sfinți, apostoli și hriști – cu toate că oricare dintre aceste reprezentări ar fi fost perfect legitimă. Există, cum spuneam, o singură reprezentare iconografică, iar ea se constituie, totodată, și într-un segment de genealogie hristică. Icoana redă - ca pe un „tron” multimplicat al „maternității divine” - genealogia pe linia mamei lui Iisus Hristos, pe trei generații în urma sa. Construită pe înălțime, icoana ne-o arată, în registrul de sus, pe Sfânta Miriam care o ține în brațe pe Sfânta Ana. La rându-i, aceasta o ține în brațe pe Sfânta Fecioară Maria. Iar Maica Domnului, așa cum e firesc, în registrul cel mai de jos al icoanei, îl ține în brațele sale pe Mântuitorul Iisus Hristos. „Astfel, Iisus se află nu doar în brațele Maicii Sale, ci și în brațele celorlalte strămoașe ale Sale. Sunt, în totul, patru generații reprezentare în această icoană despre care știm că se găsește, în original, la Mănăstirea de Maici Saydannaya, în biserica zidită chiar pe locul unde, în vechime, se afla casa Sfintei Maria, Bunica Maicii Domnului”, spune preotul Mihai Păcuraru de la Biserica Oțetari. „Această mănăstire este în apropiere de Biserica Sfântului Mormânt și se află astăzi, ca așezământ monahal, sub ocrotirea Patriarhiei Ierusalimului”. „Mai trebui să știm că atunci când credincioșii se roagă la Bunica Maicii Domnului, ca și atunci când este vorba despre Maica Domnului, se adresează ei ca la o mijlocitoare ce se află, pentru oameni, pe lângă Dumnezeu. Rugăciunea ce se va face de către pelerinul care ajunge dinaintea ei, la Ierusalim, este următoarea: „Marie, Bunică a Născătoarei de Dumnezeu, pe care sărutându-o ne umplem de bucurie. Nu înceta miluind pe cei ce se sârguiesc la tine cu credință și sărută icoana ta cea izvorâtoare de har, Marie cu chip dumnezeiesc, bunică a Născătoarei de Dumnezeu, a celei ce a născut pe Domnul, Cel cu totul Milostiv. Mijlocitoare fierbinte te avem către Hristos, Strănepotul tău, Marie, bunică cinstită a Elisabetei și a Născătoarei de Dumnezeu, noi, cei ce sărutăm acum cu credință icoana ta din preacinstita mânăstire Seidanaia”.»

Revelația lui Iustinian din deșert

Grafiat Saydannaya sau Seidanaia sau Saydnaia, numele acestei mănăstiri înseamnă „Doamna noastră” - cuvântul are origini arabe. Așezământul monastic din Ierusalim nu este unic, având un pandant într-o altă mănăstire care se găsește într-un alt loc de pelerinaj creștin din Orientul Apropiat. Este vorba despre Mănăstirea Saydnaia din Siria, la 27 km în nordul Damascului, ridicată, în secolul V, pentru a cinsti o apariție minunată a Maicii Domnului. Este cel mai vechi așezământ monahal ortodox din Siria, situat la altitudinea de 1500 m. Pelerinii spun că priveliștea îți taie răsuflarea, apoi, când îți revii, înțelegi că numai cu ajutorul minunat al Maicii Domnului și al Fiului Său așa ceva a fost posibil să se edifice. 40 de biserici – azi ruinate – au fost săpate direct în piatră, cu un mileniu și jumătate în urmă, când Împăratul Iustinian a avut o revelație: Maica Domnului i s-a arătat în locul de unde avea să izvorască un râu (care avea să rezolve problema apei, cu care se confruntau armatele împăratului și nu numai), iar el a promis în schimb ridicarea unei biserici. Câțiva ani mai târziu, în același loc, după o altă revelație, va construi o mănăstire, pe care o închină Patriarhiei Antiohiei. În jurul bisericii și al Mănăstirii Saydnaia se edifică un întreg oraș religios. Mănăstirea a fost apărată de atacuri ale necredincioșilor, secole de-a rândul, chiar de către Maica Domnului. Adeseori, istoria și memoria locurilor e presărată de minunile săvârșite de aceasta. Cele mai recente minuni ale Fecioarei s-au petrecut în timpul atacurilor ISIS din regiune. Un prim atac a avut loc pe 27 septembrie 2013, dar i-au supraviețuit. Al doilea s-a petrecut câteva luni mai târziu, în ianuarie 2014, când o rachetă a fost lansată asupra mănăstirii. Martorii oculari spun că „o doamnă în veșmânt albastru, care înainte prin văzduh, a prins cu mâinile ei racheta și a aruncat-o departe”. Fără îndoială, aceea nu era decât Maica Domnului, ocrotitoarea Saydnaia din Damasc, așa cum bunica sa, Sfânta Miriam/ Maria, era ocrotitoarea mănăstirii Saydannaya din Ierusalim.

Chipul Fecioarei pictat de Sfântul Luca și călătoria lui minunată

Nu întâmplător am făcut acest ocol prin Siria, dar de acel loc, de acea mănăstire Saydnaia din Siria se leagă o altă minunată întâmplare, care are în centrul său pe cele două Marii, bunica și nepoata. Se spune că acolo, la nord de Damasc, Sfântul Luca ar fi pictat desăvârșit chipul Maicii Domnului. Din altarul din Saydnaia, icoana pictată de Sfântul Evanghelist Luca se crede că ar fi plecat singură la Mănăstirea Saydannaya Ierusalim, pentru a fi alături de bunica sa. Când s-a aflat despre această călătorie minunată a chipului Fecioarei, un călugăr-pictor a primit binecuvântare să facă o copie a acesteia, pentru a fi trimisă în locul de unde venise originalul. Copia făcută cu sute de ani în urmă este la fel de prețioasă ca și originalul, fiind considerată, de asemenea, făcătoare de minuni. În Siria, icoana nu a mai fost văzută de nimeni de o jumătate de mileniu. Există chiar legende care acreditează ideea că la Saydnaia siriană s-ar afla, încă, originalul pictat de Sfântul Evanghelist Luca și că e așa o confirmă mirosul plăcut de mir pe care îl emană locul unde s-ar afla, ascunsă privirilor.

O plimbare în „perimetrul hristic” din Ierusalim

Cu peste 2000 de ani în urmă, pe străzile Ierusalimului, o fetiță era dusă de mână, din casa mamei ei – Sfânta Ana – în cea a bunicii – Sfânta Miriam. Fetița era Fecioara Maria, cea care avea să îl aducă pe lume pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru cei familiarizați cu perimetrul în care au loc principalele evenimente din viața lui Iisus, în Ierusalim, să trecem în revistă câteva locuri și denumiri.

Venind dinspre Grădina Ghetsimani și intrând în perimetrul vechiului Ierusalim pe sub Poarta Leilor (sau Poarta Oilor), pe partea dreaptă se găsește o bisericuță ridicată pe locul Nașterii Maicii Domnului. Nu departe, coborând pe scara care se deschide lângă biserică, se ajunge la o locuință de secol I, socotită a fi casa Sfinților Părinți Ioachim și Ana (deasupra ei a fost ridicată această bisericuță, azi cu preoți ortodocși ruși). Urmând Via Dolorosa – Drumul Calvarului – cu toate stațiile sale, creștinul ajunge la Biserica Mormântului. Amintim acest reper pentru că pe lângă ea, în stânga, traversând bazarul și fiind atent la indicatoarele (nu foarte generoase) se ajunge într-o latură a bazarului, în locul creditat a fi fost cel pe care era amplasată casa bunicilor, preotul Matan și soția lui, Miriam. Recunoști locul pentru că pe el afli astăzi, așa cum scriam, mica Mănăstire de Maici Saydannaya, închinată Sfintei Maria, bunica Maicii Domnului, și în ea, adăpostită, icoana celor „Patru Generații”.

Străbunica lui David

Icoana celor „Patru generații”, din Ierusalim, slăvește sfințenia femeilor pe care însuși Dumnezeu le-a ales pentru a împlini, pas cu pas, generație după generație, planul Său de mântuire a muritorilor, care au căzut în păcat, plan gândit încă din momentul în care Adam și Eva au fost izgoniți din Rai. „Atât în Evanghelia după Matei, cât și în Evanghelia după Luca, găsim informații despre cine au fost strămoșii lui Iisus”, spune preotul Mihai Păcuraru, care atrage atenția că nu întâmplător Maria a fost aleasă ca Preacurată Născătoare a Fiului lui Dumnezeu și nu întâmplător Iosif i-a purtat de grijă, Lui și Maicii Sale, ca un adevărat tată pământesc. Prin aceștia, arborele genealogic al lui Iisus ajunge până la Regele David și până la Adam și Eva. „După Matei, Iisus este «moștenitorul Tronului lui Israel», fiind urmaș al Regelui David; după Luca, putem urmări firul strămoșilor până la Adam”, mai zice părintele Mihai Păcuraru. Așa cum despre străbunica lui Iisus aflăm detalii interesante, și în ceea ce îl privește pe Regele David, străbunica sa a avut un rol important. Se numea Ruth, era moabită (aceștia erau dușmani ai israeliților), dar s-a căsătorit, în Bethleem, cu Boaz, un evreu, trecând la religia lui. A jucat un rol cheie în venirea lui Mesia – Iisus – căci ea l-a adus pe lume pe Obed, care a fost tatăl lui Ieseu, care a fost tatăl lui David, cel mai mare rege amintit în Vechiul Testament și strămoșul lui Iisus Hristos.

Simona Lazăr

Foto: Jerusalem.com - Jerusalem for everyone, anywhere