-

Comportamentul copiilor se schimbă când sunt mereu alintaţi

Specialiştii spun că apelativele precum “prinţ” sau “prinţesă”, adresate obsesiv copiilor încă de mici, le vor construi acestora o percepţie falsă despre realitatea înconjurătoare.

Psihologii spun că alintarea exagerată a micuţilor poate face ca aceştia să dezvolte în adolescenţă sau maturitate deviaţii comportamentale destul de serioase şi nu se vor putea adapta societăţii.

Mai mult decât atât, spune psihologul Iuliana Fűlaş, copiii care dezvoltă sindromul “prinţi şi prinţese” vor crede că lumea este un castel frumos, în care toţi sunt slugi umile puse în slujba lor şi vor opune rezistenţă când vor primi o sarcină din partea părinţilor sau, mai târziu, la locul de muncă, din partea şefului.

Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiste, nu vor împărţi jucăriile cu alţi copii, nu vor spune vreodată “te rog”, “mulţumesc” şi “iartă-mă” şi nu vor învăţa să iubească sincer, crede psihologul Fűlaş.

“Sindromul prinţesei - la fete, şi a prinţului - la băieţi, constituie un set de deviaţii comportamentale care de multe ori trec neobservate de părinţi sau, mai rău, aceste atitudini sunt alimentate de aceştia prin repetări obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusă la extrem.

Din dorinţa de a-i proteja şi de a-i ajuta pe cei mici, atât părinţii, cât şi societatea contribuie la apariţia unor manifestări care le pot afecta viaţa de adult”, declară psihologul Iuliana Fűlaş.

Mesajele subliminale în poveşti aparent inocente

De cele mai multe ori, consideră specialistul în psihologia copilului, aceste clişee sunt preluate din cărţile de poveşti, desenele animate cu prinţi şi prinţese, în care se subliniază idealuri ireale. De asemenea, jucăriile - cum ar fi păpuşile Barbie şi Ken - sunt construite după acelaşi principiu, dar şi mulţi factori de mediu, cum ar fi internetul, televizorul, smartphone-ul, etc. contribuie la dezvoltarea sindromului.

“Acest sindrom este observabil începând cu vârsta de 2 ani, când fetele sau băieţii încep să se costumeze în eroii de poveste şi primesc mesaje subliminale din diverse medii că aspectul fizic e tot ce contează. În perioada adolescenţei, acest sindrom devine din ce în ce mai evident, deoarece mulţi tineri îşi centrează viaţa în jurul sinelui, devin narcisişti, iar fenomenul selfie a contribuit la augmentarea narcisismului lor.

Acest sindrom este însoţit de ridicarea pretenţiilor sau cerinţelor absurde, materialism susţinut, emoţii extreme, auto-indulgenţă sau lipsa logicii, lipsa concentrării asupra problemelor sociale, lipsa empatiei, lipsa dorinţei de a prelua vreo responsabilitate, dorinţa de a reprezenta o autoritate şi un simţ puternic de superioritate”, declară psihologul Iuliana Fűlaş.

Citeste articolul complet pe monitorulbt.ro