Dorinţa de a avea jucării, văzută ca o frustrare
Copilăria multora dintre părinţii tineri de azi, născuţi între anii 1970-1980, a însemnat mai curând lipsuri. Cei mai mulţi au avut probabil doar câteva jucării şi cărţi de colorat, nicidecum abundenţa de produse care poate fi acum întâlnită pe rafturile magazinelor.
Părinţii lor încercau să compenseze lipsurile materiale oferindu-le atenţia lor. Însă dorinţa de-a avea mai multe jucării, neîmplinită la timpul ei, a rămas în acest copil din interiorul lor ca o frustrare, ca un gol, explică psihologul Gaspar Gyorgy.
Astfel, această obsesie a jucăriilor pe care alţii le au este mai mult a părintelui decât a copilului, adultul încercând să compenseze fără să-şi dea seama propriile frustrări. De multe ori, părinţii cumpără unele cadouri raportându-se, fără să realizeze, la ce şi-ar fi dorit ei să primească, nu la dorinţele copiilor.
Psihologul Gaspar Gyorgy atrage atenţia că atunci când vor să aleagă un cadou potrivit pentru copilul lor, adulţii trebuie să fie atenţi la ce îşi doresc cu adevărat micuţii. Este foarte posibil ca ei să prefere ceva foarte diferit de cadoul la care se gândise părintele.
Cel mai simplu mod de a găsi cadoul potrivit este ca părintele să observe copilul, să-i acorde atenţie, să vadă ce şi-ar dori el, ce interese are, ce anume îl atrage. Dacă părinţii au urechile deschise să asculte, atunci vor găsi cadoul cu adevărat potrivit pentru copil şi nu pentru el, pentru părinte, nu cadourile pe care ei şi le-ar fi dorit atunci când era copil sau pentru că le vede cumpărate de alţi părinţi, spune Gaspar Gyorgy.
Prin urmare, chiar dacă părintele se uită cu mare interes la o păpuşă frumoasă şi scumpă, este foarte posibil ca micuţul să fie mai atras mai curând de o jucărie mai micuţă, aparent banală. Cu siguranţă se va bucura mai mult dacă o va primi pe aceasta, dacă părintele nu-i va influenţa alegerea.