-

Malpraxisul - ce trebuie să știi despre acesta, din punct de vedere juridic

Cu toţii greşim. Iar, din păcate, în anumite cazuri, greşelile noastre au repercusiuni asupra altora, cauzându-le prejudicii. Dacă multe din erorile profesionale pot fi îndreptate uşor, neproducând consecinţe serioase, cele din domeniul medical pot avea urmări severe şi, câteodată, de neînlăturat. Astfel, în cele ce urmează, ne vom opri asupra malpraxisului, încercând să lămurim anumite neclarităţi legate de acest subiect.

Ce este malpraxisul?

Malpraxisul reprezintă o eroare profesională. Deşi acest cuvânt, iniţial, nu a definit neapărat o eroare profesională medicală, putându-se referi şi la alte categorii profesionale, în ultimul timp, odată cu apariţia Legii 95/2006, noţiunea de malpraxis a căpătat o înţelegere restrânsă, privind erorile săvârşite în domeniul medical.

Prin urmare, definiţia consacrată în prezent a malpraxisului este un tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi produce acestuia prejudicii de orice natură, în relaţie cu gradul de afectare a capacităţii fizice şi psihice (def. DEX online).

Prin urmare, în cazul malpraxisului vorbim de:
- un tratament medical incorect,care presupune orice act medical. Aici, ca exemplu, nu doar o operaţie poate fi cauza unui malpraxis ci şi o prescriere incorectă a unui medicament, căpătarea unor boli în spitale, analize greşite...etc
- prejudicii diverse asupra sănătăţii pacientului, iar prin prejudicii trebuie să avem în vedere atât consecinţele de natură fizică generate de tratamentul greşit, cât şi cele de natură psihică, emoţională. Iar consecinţele sunt foarte variate, putând duce, din păcate, inclusiv la decesul pacientului.

Cine poate fi victima malpraxisului?

În primul rând, pacientul. În sensul juridic al persoanei care poate introduce o acţiune de constatare a malpraxisului, se pot include şi rudele sau moştenitorii pacientului.

Cine poate fi autorul malpraxisului?

În afara personalului medical direct implicat, pot fi trase la răspundere şi unităţile sanitare, publice sau private, furnizoare de servicii medicale, care răspund civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta, precum şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor.

Răspunderea pentru malpraxis. Reglementări legale în prezent.

Precum am spus anterior, malpraxisul medical este o eroare care, în limbaj juridic, poate atrage răspunderea pentru prejudicii. În prezent, cadrul legal care reglementează procedurile privitoare la aserţiunile de malpraxis este dat de Legea 95/2006, precum şi de dreptul comun, mai precis de alte norme legale, care se pot aplica în paralel cu Legea 95. Nu în ultimul rând, este de menţionat că se preconizează o serie de schimbări legislative în domeniu, dar acestea le vom analiza, însă, când vor intra în vigoare.

Prin urmare, cadrul legal este dat exclusiv de Legea 95/2006?

Este direct şi clar stipulat în Legea 95/2006 faptul că respectiva lege nu înlătură posibilitatea celui care invocă un malpraxis să se adreseze instanţelor potrivit dreptului comun.

Prin urmare, atunci când se prezumă existenţa unui malpraxis, ce se poate face?

Posibile proceduri în caz de malpraxis.

Malpraxisul poate atrage răspunderea celui care l-a făcut, mai precis a personalului medical implicat.

Evident, acest lucru presupune o multitudine de căi de urmat, cum ar fi:
- introducerea, pentru culpă medicală, a unei plângeri penale, în cazul în care malpraxisul poate avea conotaţii penale;
- numite demersuri pentru atragerea răspunderii disciplinare a personalului medical, respectiv în faţa Colegiului Medicilor;
- începerea unor proceduri civile, de natură a se acoperi, bănesc, prejudiciul produs.

Subliniez, natura demersurilor este dată şi de gravitatea culpe, sau scopul urmărit de victimă, precum şi de gravitatea malpraxisului.
Mai menţionăm că, după caz, un rol important în aserţiunile de malpraxis îl poate avea asiguratorul, personalul medical fiind obligat să încheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Asiguratorul va putea interveni în anumite proceduri, va putea recupera sumele avansate, în cazul plăţii acestora.

* Sesizarea Colegiului Medicilor.
Colegiul Medicilor reprezintă o organizaţie profesională, având atribuţii, printre altele, atribuţia de a analiza, în Comisia de Disciplină, plângeri privind fapte de malpraxis conise de către medici şi, dacă respectivele fapte se dovedesc reale, de a îi sancţiona disciplinar.

Prin urmare, această entitate profesională poate fi sesizată în scris, cu respectarea anumitor condiţii de formă:
1. trebuie facuta in scris;
2 trebuie sa conţină:
numele, prenumele, domiciliul si calitatea petentului;
numele, prenumele si locul de munca ale medicului;
descrierea faptei si indicarea datei cand aceasta a avut loc;
prejudiciul creat pacientului;

Plângerea se poate depune personal, ori prin poştă – Cu confirmare de primire,prin mandatar, inclusiv prin avocat. Plângerea de va face în max. 6 luni de la data săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.

Plângerea va fi analizată,iniţial, de către Comisia de Disciplină, for care va pronunţa o deciziei prin care fie se aplica o sancţiune, sau, dimpotrivă, va fi constatată nevinovăţia medicului..

Împotriva soluţiei pronunţate de către Comisia de Disciplină se va putea face contestaţie, în maximum 15 zile, contestaţie care va fi soluţionată de către Comisia Superioara de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor din Romania.

* Accesul în instanţă.
Legea 95 prevede două posibilităţi de a se adresa instanţei de judecată. Astfel, Art. 673. din Legea 95/2006 arată:
(1) În cazul în care asiguratorul sau oricare dintre părţile implicate nu sunt de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
(2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun."

Prin urmare,
* justiţiabilul se poate adresa Comisiei, în acest caz urmând procedura descrisă anterior, instanţa competentă să soluţioneze litigiile va fi judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.
* justiţiabilul poate alege calea dreptului comun, aşa cum este arătată de art. 673: procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun.

* Accesul în instanţă potrivit dreptului comun.
Prin dreptul comun se poate înţelege orice altă cale în care, din anumite motive, nu se urmează calea arăta anterior.

Astfel, există posibilitatea sesizărilor penale, pentru anumite fapte – ucidere din culpă, de exemplu. În aceste cazuri, paralel cu procesul strict penal, victima se poate constitui şi parte civilă în procesul penal, acţiunea civilă fiind, în acest caz, scutită de taxe de timbru.

Nu în ultimul rând, acţiunile descrise mai-sus pot fi ineficiente. Ca sfat personal, în opinia mea, victima se poate adresa direct instanţei de judecată, arătând violarea Art. 2 şi 3 ale Convenţiei Europene a Drepturilor omului, articole care impun statului, printre altele, obligaţia realizării unei anchete efective, în caz de deces ori rele tratamente. Astfel de acţiuni sunt scutite, la rândul lor, de taxă de timbru.

Putem vorbi de un mecanism eficient?

În acest moment, Statul nu are pregătit un mecanism cu adevărat eficient de înlesnire a acţiunilor de malpraxis.
Prin urmare, o acţiune durează şi costă. Vorbim de mult timp pierdut în faţa cercetării disciplinare, penale, judecătoreşti, vorbim de costuri ale expertizelor, vorbim de costurile procesului.

Instanţa din Strasbourg - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat numeroase violări ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cauzate de judecarea aserţiunilor de malpraxis se către Statul Român.

Amintesc astfel, de:
Cauza CODARCEA v. ROMANIA, Cererea nr. 31675/04, Hotărârea din 2 iunie 2009;
Cauza EUGENIA LAZĂR v. ROMANIA, Cererea nr. 32146/05, Hotărârea 16.02. 2010
Cauza PANAITESCU v. ROMANIA, Cererea nr. 30909/06 Hotărârea 10.04. 2012
Cauza BALDOVIN c. ROUMANIE, Cererea 11385/05 Hotărârea din 07/09/2011
Cauza CSOMA v. ROMANIA, Cererea nr.. 8759/05 Hotărârea din 15.01. 2013

Prin urmare, din punctul meu de vedere, mecanismele trebuie îmbunătăţite. De altfel, ca sistemul medical, în sine.

Sursa: Antena Satelor, Emisiunea Vrem să Ştii (23.02.2015), rubrica Ghid Juridic, invitat avocat Andrei Grigoriu