Aspectul cel mai des reclamat de către petenți pentru aceste tipuri de asigurări a fost nerespectarea prevederilor legale/contractuale (60%) respectiv neplata/plata parțială a despăgubirilor (20,67%).
De fapt, problema este că foarte multă lume nu ştie ce se despăgubeşte şi ce nu în cazul în care are încheiată o poliţă de asigurare pentru locuinţe, mai ales în cazul celor obligatorii.
Pentru brokerii de asigurări vânzarea poliţelor obligatorii nu este o afacere din cauza comisioanelor extrem de mici, aşa că nu au niciun interes să le promoveze.
Legea privind asigurarea obligatorie a locuinţelor (Legea 260/2008) este una şchioapă, ea fiind, de fapt, rezultatul lobby-ului făcut de companiile de asigurări care au văzut în aceasta o oportunitate de a-şi rotunji veniturile.
Despre protejarea intereselor asiguraţilor nu se pot spune însă prea multe lucruri.
Plăteşti o poliţă obligatorie care spune că te despăgubeşte în caz de inundaţii, dar tu stai la bloc sau într-o zonă neinundabilă.
Din cele 600.000 de intreprinderi mici şi mijlocii care există în România, majoritatea covârşitoare au sediul social în locuinţa patronului, dar câţi dintre aceştia ştiu oare că asigurarea obligatorie nu-i protejează în cazul unei nenorociri.