În mare parte a Europei de Est căsătoria este posibilă doar între un bărbat şi o femeie.
În Europa, respectiv în cadrul UE aşa-numitul "mariaj homo" nu este reglementat în mod unitar, dar o privire asupra hărţii arată inclinaţii când spre dreapta, când spre stânga, iar uneori şi spre zone gri.
În timp ce ţările aflate la vest de Franţa şi Benelux au reuşit să impună legal căsătoria între două persoane de acelaşi sex, până de curând Germania şi Austria, respectiv câteva ţări est-europene acceptau de exemplu parteneriatele înregistrate doar pe baza unor drepturi şi obligaţii diferite în funcţie de specificul fiecăreia. Europa de Est, dar şi Italia sunt pe ultimul loc. În schimb în unele ţări sunt posibile ambele situaţii: atât parteneriatele înregistrate pentru perechi heterosexuale şi homosexuale, cât şi mariajul homosexual.
LIBERALII: Danemarca a fost prima. Încă de la sfârşitul anilor '80, ţara a asigurat o posibilitate pentru înregistrarea unor parteneriate foarte apropiate de o căsătorie. Olanda a urmat cu parteneriatele înregistrate care nu erau valabile doar pentru cuplurile homosexuale - şi a introdus - ca prima ţară din lume - şi căsătoria între homosexuali, valabilă din 2001.
Acest model - parteneriat înregistrat, apoi căsătorie - poate fi considerat deja drept un model scandinav sau al Benelux: Belgia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda ? şi Islanda. În Belgia există modelul de "cohabitation légale", o înregistrare a convieţuirii valabile atât pentru cupluri heterosexuale, cât şi pentru cele homosexuale. Parteneriatele înregistrate există şi în Luxemburg.
În Franţa căsătoria între parteneri de acelaşi sex este posibilă din 2013, iar înainte aceste cupluri aveau posibilitatea de a încheia un pact de solidaritate civil, modalitate pe care o puteau aplica şi cuplurile heterosexuale.
Interesant este din acest punct de vedere şi atitudinea Spaniei catolice care a permis deja din 2005, sub guvernul socialist condus de José Rodríguez Zapateros, căsătoria dintre homosexuali. În Germania pe de altă parte legea privind parteneriatul se referea doar la homosexuali, înainte ca anul trecut să fie aprobată şi căsătoria pentru cuplurile homosexuale.
În Irlanda drumul către introducerea căsătoriei între homosexuali a fost netezit de un referendum din 2015, iar înainte exista posibilitatea unei înregistrări civile. Astăzi, ţara are prin persoana lui Leo Varadkar, un premier homosexual. Căsătoria dintre parteneri de acelaşi sex este valabilă şi în Marea Britanie şi Portugalia, iar în Malta şi Luxemburg şi cuplurile heterosexuale pot recurge la o înregistrare civilă.
CONSERVATORII. Cehia, Croaţia şi Ungaria rămân la forma de înregistrare a parteneriatului pentru homosexuali. Guvernul conservator de dreapta condus de Viktor Orbán a menţinut căsătoria în Constituţie ca fiind o conexiune între bărbat şi femeie. Acest pas a fost făcut cu mult înainte - 2005 - şi de către Letonia, unde îşi mai păstrează valabilitatea şi acum.
În chestiunea căsătoriilor dintre homosexuali Slovenia a iniţiat în urmă cu câţiva ani o reformă, dar referendumul a avut un rezultat negativ; dar de peste zece ani ţara permite înregistrarea unor parteneriate pentru homosexuali. Însă Polonia ultraconservatoare nici nu vrea să audă de parteneriate înregistrate şi orice iniţiativă singulară este respinsă de legislaţie. De aceea deocamdată nici nu poate fi vorba despre o căsătorie între homosexuali.
Aceleasi condiţii există şi în Slovacia: Bratislava a luat Polonia drept exemplu şi, precaută, a interzis prin Constituţie încheierea unei asemenea căsătorii. În România, Serbia, Bosnia Herţegovina, Bulgaria, Macedonia, Muntenegru, Albania şi Lituania cuplurile homosexuale aşteaptă încă o recunoaştere legală.
În acelaşi timp Italia, membru fondator al UE, tot mai luptă cu căsătoria dintre cei de acelaşi sex. Introducerea acesteia a fost permanent controversată politic şi abia de doi ani a reuşit legislativul să impună permiterea încheierii unui parteneriat pentru cei de acelaşi sex. Această formă se regăseşte şi în Grecia.
Sursa: rador