Cercetarea, realizată pe baza unor date colectate de UNICEF din 62 de țări, a demonstrat că declaraţiile îngrijitorilor cu privire la pedepsele corporale aplicate copiilor au fost asociate cu o dezvoltare socială deficitară în rândul a 215.885 de minori cu vârste între trei şi patru ani.
Părintelui sau îngrijitorului i s-au solicitat personal informaţii cu privire la comportamentul copilului faţă de ceilalţi copii, dacă acesta îi loveşte cu mâinile sau cu picioarele sau dacă îi muşcă, dar şi dacă atenţia îi este distrasă cu ușurință.
O treime dintre respondenţi au fost de părere că pedeapsa fizică este necesară pentru creşterea şi educarea corespunzătoare a unui copil.
Dintre copiii incluşi în studiu, 43% primeau pedepse corporale sau locuiau într-o casă în care un alt copil era pălmuit.
Ambele situaţii au dovedit că influenţează negativ dezvoltarea socială a copilului, potrivit concluziilor cercetătorilor.
”Pălmuirea face mai mult rău decât bine”, a declarat Garrett Pace, autor principal al studiului şi doctorand în asistenţă socială şi sociologie la Universitatea Michigan.
Pace a notat de asemenea că ”reducerea pedepsei corporale ar putea contribui în mare măsură la reducerea poverii sănătăţii mintale a copiilor şi la îmbunătăţirea dezvoltării acestora la nivel global”.
Pălmuirea reprezintă una dintre cel mai des întâlnite forme de disciplinare fizică a unui copil la care apelează părinţi din întreaga lume însă lasă în urmă adevărate traume.
Sursa: Viorel Grosu