Adaptarea la căldura extremă: Nevoia de politici pentru a proteja populațiile cele mai vulnerabile

Recordurile de căldură devin obișnuințe în contextul intensificării schimbărilor climatice provocate de arderea combustibililor fosili, iar România nu face excepție de la trendul global al fenomenelor meteo extreme în creștere, confruntându-se cu valuri de căldură devastatoare pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător.

În articolul de față, puteți citi o analiză a valurilor de căldură din România, atât ca fenomen meteo extrem, cât și ca provocare pentru sănătatea publică. De asemenea articolul explorează legislația și politicile publice naționale care tratează problema valurilor de căldură, și cuprinde o analiză a agravării problemelor sociale pe fondul accelerării schimbărilor climatice.

Vara 2024, cea mai caldă din înregistrările meteorologice ale României

Valurile de căldură reprezintă depășiri, timp de mai multe zile consecutive, a anumitor praguri de temperatură, într-un loc sau o regiune, explică climatoloaga Roxana Bojariu, contactată cu ocazia realizării acestui material. Valul de căldură este definit de legislația națională ca intervalul de minim două zile consecutive cu temperaturi maxime cel puțin egale sau mai mari decât 37°C sau cu indicele temperature/umiditate ITU având valori egale sau peste 80 de unități. În sistemul național românesc de meteorologie, ele sunt indicate prin avertizări „cod roșu de căldură”, care se traduce într-un impact ridicat asupra societății. În vara anului 2024, s-au înregistrat recorduri de durată și extindere teritorială a avertizărilor de căldură pentru disconfort termic, spune Roxana Bojariu, care adaugă că vara 2024 a fost cea mai caldă din înregistrările meteorologice ale României. Există o probabilitate ridicată ca anul 2024 să fie cel mai călduros an din cei din arhiva climatică națională.

În Europa, numărul de zile extrem de calde aproape s-a dublat, începând din 1960. Europa a cunoscut mai multe valuri de căldură extreme, începând din anul 2000 (2003, 2006, 2007, 2010, 2014, 2015, 2018, 2019, 2021). În țara noastră, valuri intense și persistente de căldură au devenit din ce în ce mai frecvente în ultimele decenii, comparativ cu cele precedente (de exemplu, episoadele din anii 2007, 2012, 2017, 2021). În anul 2024, lunile de vară au înregistrat record după record. Iulie 2024 a fost a doua cea mai caldă lună iulie înregistrată în România din 1901 până în prezent, media pe țară fiind cu 3,2 grade Celsius mai mare față de mediana intervalului de referință standard (1991 - 2020). Cea mai caldă lună iulie rămâne cea din 2012. O altă caracteristică a lunii iulie 2024 a fost numărul mare de zile și nopți tropicale, cu un număr maxim de 29 de zile tropicale în peste 80% din totalul suprafeței țării. În iulie 2024 a fost înregistrat un val de căldură, începând cu data de 8 iulie, care a avut o durată de 15 zile. Acesta a afectat peste 80% din suprafața totală a țării, fiind pe locul al doilea după valul de căldură din 2012, care a avut o durată maximă de 17 zile.

Iunie 2024 a fost cea mai caldă lună iunie înregistrată în România din 1901 până în prezent, media pe țară fiind cu 3,0 °C mai mare față de mediana intervalului de referință standard (1991 - 2020). În iunie 2024 s-a înregistrat numărul maxim absolut lunar de zile tropicale din intervalul 1981-2024, în 28 de zile din cele 30 la stațiile meteorologice din sudul țării. Suprafața afectată de prezența zilelor tropicale a depășit 50% din teritoriul țării. De asemenea, în iunie 2024 s-au înregistrat două valuri de căldură, unul care a durat până în 13 iunie și un al doilea care a început de pe 17 iunie și a durat 13 zile consecutive, afectând aproximativ 70% din suprafața țării.

Experta Roxana Bojariu subliniază că există o legătură directă între valurile de căldură și schimbările climatice. Încălzirea globală alimentează cu mai multă energie fenomenele extreme și favorizează creșterea frecvenței, intensității și duratei lor. Valurile de căldură sunt un hazard climatic cheie în Europa și în România.

Cum abordează politicile publice din România problema valurilor de căldură extremă

Schimbările climatice și fenomenele meteorologice asociate, cum ar fi valurile de căldură, sunt gestionate în România de instituțiile guvernamentale printr-o serie de documente de politici publice. Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2022-2030 cu perspectiva anului 2050 (SNASC) și Planul Național de Acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale privind Adaptarea la Schimbările Climatice (PNASC) au fost elaborate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor cu scopul de a adapta sistemele socio-economice la noile condiții climatice. Valurile de căldură se regăsesc la capitolul „Sprijinirea / promovarea utilizării celor mai bune practici agricole, piscicultură, acvacultură și management forestier”, în care se menționează ca obiectiv creșterea spațiilor verzi și a zonelor protejate urbane ca metodă de protecție a populației împotriva valurilor de căldură. Singura menționare a valurilor de căldură nu este însoțită de detalii cu privire la implementarea acestor măsuri. În practică, spațiile verzi din zonele urbane din România rămân în continuare insuficiente și amenințate de proiecte de construcție și dezvoltare.

Platforma națională de adaptare la schimbările climatice, RO-ADAPT, este descrisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ca fiind „principalul instrument inovator conceput pentru fundamentarea politicilor și strategiilor de adaptare la nivel național și sectorial”. Valurile de căldură sunt tratate în capitolul „Populație, sănătate publică și calitatea aerului”, în cadrul căruia datele disponibile până în 2020 arată trenduri în creștere pentru toți factorii observați: temperatura aerului, numărul de zile caniculare, de nopți tropicale, sau incendiile de vegetație. Conținutul mesajelor cheie ale platformei rămâne la nivel general, de tipul „măsurile de adaptare trebuie să se afle în concordanță cu acțiunile de combatere a schimbărilor climatice.” Platforma oferă date și resurse pentru mai multe sectoare, cu scopul de a fundamenta informarea și luarea deciziilor pentru adaptarea la schimbările climatice. Deși majoritatea acestora se adresează experților care le pot interpreta și utiliza, platforma se adresează și publicului larg, care poate afla despre legislația europeană în domeniu sau, probabil cel mai atractiv capitol, care sunt propunerile de acțiuni pentru adaptare. Totuși, capitolul conține și acțiuni vagi, care nu sunt atribuite unor instituții sau nu conțin alte detalii legate de implementare cum ar fi „dezvoltarea unor proiecte de cercetare /inovare pentru identificarea unor soluții hibrid de producere / alimentare cu energie” sau conțin chiar și acțiuni care contravin principiilor de bază de protecție a mediului, cum ar fi investiții în modernizarea aeroporturilor, în contextul în care transportul aerian este una dintre cele mai importante surse de gaze cu efect de seră.

Institutul Național pentru Sănătate Publică (INSP) face monitorizări și emite avertizări către populație în legătură cu o serie de factori de mediu care afectează sănătatea populației, inclusiv „expunerea la căldura naturală excesivă”. Aceste date nu sunt însă actualizate. Cele mai recente date despre bolile provocate de căldura excesivă sunt din 2018, an în care INSP informa că fuseseră înregistrate 64 de cazuri. Centrul Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) din cadrul INSP, care deține Registrul național al riscurilor pentru sănătate în relație cu factorii de mediu (ReSanMed) face avertizări și recomandări cu privire la valurile de căldură. În ciuda agravării rapide a situației climatice în România, instituția lucrează cu date din 2019 și se bazează pe avertizări ale Organizației Mondiale a Sănătății din 2007 și un Plan Cadru Anti-caniculă al Ministerului Sănătății din 2008. INSP clasifică populația în funcție de vulnerabilitatea la expunerea la căldură excesivă, incluzând persoanele defavorizate social, cu venituri mici, precum și lucrătorii din agricultură, construcții, minerit și alte domenii, însă recomandările sale sunt destinate întregii populații, fără disctincție.

Politicile publice din România nu fac distincție între diferitele categorii de populație în ceea ce privește riscurile generate de schimbările climatice. Strategia Națională de Adaptare la Schimbările Climatice face referire la educarea populației de către organizațiile de mediu ca măsură de adaptare. În afară de accentul pus pe responsabilitatea populației, strategia nu abordează responsabilizarea efectivă a sectorului privat, care este responsabil de emiterea gazelor cu efect de seră. De asemenea, nu face distincție între diferitele grade de responsabilitate ale populației, în funcție de contextul social. De asemenea, Institutul Național de Sănătate Publică oferă o listă de recomandări pentru protecția în fața temperaturilor ridicate, destinată întregii populații, fără a lua în considerare diferențele între categorii sociale în ce privește capacitatea de a lua aceste măsuri și nici cum pot fi protejați oamenii aflați în situații de precaritate.

Valurile de căldură și inegalitatea socială

Schimbările climatice afectează în mod disproporționat populația, categoriile sociale cele mai precare fiind și cele mai vulnerabile în fața fenomenelor meteo extreme. ONU descrie un cerc vicios în relația dintre schimbările climatice și protecția socială: inegalitatea socială existentă face ca persoanele dezavantajate să fie afectate mai puternic, ceea ce amplifică problemele sociale și duce la creșterea inegalității sociale. Astfel, persoanele vulnerabile sunt mai expuse efectelor schimbărilor climatice, suferind pagube mai mari, iar capacitatea lor de a se proteja și adapta scade și mai mult.

Printre categoriile vulnerabile la fenomenele meteo extreme, precum valurile de căldură, se numără și lucrătorii și lucrătoarele din sectoarele afectate de căldura ridicată. Potrivit legislației din România, angajatorii sunt obligați să respecte prevederi legale prevăzute de Ordonanța de Urgență nr. 99/2000 pe perioadele cu temperaturi extreme de peste 37 de grade Celsius. Măsuri minime:

Reducerea intensității și ritmului activităților fizice;

Asigurarea ventilației la locul de muncă;

Alternarea efortului dinamic cu cel static;

Alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenți de aer;

Asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/schimb;

Asigurarea echipamentului individual de protecție;

Asigurarea de dușuri.

Dacă condițiile minime nu pot fi asigurate, se poate decide reducerea programului de lucru sau eșalonarea pe două perioade a zilei de lucru. Respectarea acestor reguli este monitorizată de Inspecția Muncii, transmite Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Contactat pentru realizarea acestui material, Radu Stochiță, expert în cadrul confederației sindicale Cartel Alfa, a subliniat că o problemă în aplicarea legislației o reprezintă scăderea continuă a numărului inspectorilor muncii din teritoriu, de la aproximativ 2.000 în 2008 la aproximativ 1.500 în 2022. Reprezentantul Cartel Alfa a menționat că există județe cu doar 1-2 inspectori pe județ responsabili de verificarea a sute de locuri de muncă, ceea ce face ca respectarea condițiilor minime de muncă în zilele cu temperaturi extreme să nu poată fie monitorizată.

Mai multe sectoare sunt afectate direct de temperaturile ridicate, explică Radu Stochiță: agricultura, unde seceta a dus la reducerea locurilor de muncă la negru și venituri mai reduse pentru persoanele precare care depind de această muncă, sectoarele unde se lucrează afară, în aer liber, în special sectorul construcțiilor, unde incidența accidentelor și suferințelor cauzate de căldură este bine cunoscută, sau industria prelucrătoare, unde halele se supraîncălzesc. În iulie 2024, muncitorii de la fabrica de frigidere Arctic (acum Beko) de la Găești, Dâmbovița, au făcut o grevă spontană din cauza salariilor mici și a condițiilor grele de muncă în contextul caniculei prelungite. Un reportaj Recorder din vara acestui an a arătat cum angajații se plângeau de temperaturi în jur de 40 de grade Celsius în halele de lucru. Reprezentantul Inspecției Muncii din județ însă lăuda compania, numind-o „emblematică” pentru condițiile pe care le oferă. Angajații fabricii au acceptat să se întoarcă la lucru după o creștere salarială de 150 de lei, dar fără o îmbunătățire a condițiilor de muncă.

Scenariile climatice indică continuarea trendului crescător al episoadelor cu fenomene meteo extreme, în ciuda acordurilor care prevăd măsuri de reducere a efectelor schimbărilor climatice. Analiza statisticilor climatice, a politicilor publice din România și a protecției sociale în contextul schimbărilor climatice arată o nevoie ridicată de protecție a categoriilor vulnerabile, începând cu recunoașterea posibilităților diferite de a se proteja de efectele fenomenelor meteo extreme. Un studiu amplu publicat de Friedrich Ebert Stiftung România, în mai 2024, despre atitudinile, așteptările și fricile românilor în contextul transformărilor socio-ecologice arată că românii așteaptă mai multe măsuri de protecție socială și pun pe primele locuri politicile ce țin de sănătate, educație, muncă, pensii și altele, înaintea schimbărilor climatice. Cu toate că schimbările climatice sunt un subiect foarte important pentru români, totuși respondenții au declarat că politicile de mediu trebuie să nu le afecteze negativ nivelul de trai și să fie aplicate în funcție de responsabilități și impact asupra mediului.

În final, pentru o gestionare mai eficientă a efectelor schimbărilor climatice asupra persoanelor vulnerabile, inclusiv a valurilor de căldură extremă din viitor, sunt recomandate următoarele măsuri:

Actualizarea datelor și elaborarea de rapoarte periodice accesibile publicului larg despre starea climatică, efectele asupra categoriilor sociale și care ar fi măsurile de prevenție pe care angajatorii le pot lua;

Întărirea sistemului de monitorizare a respectării regulilor minime de muncă în condiții de temperaturi extreme;
Diferențierea între categoriile populației în funcție de vulnerabilitatea socială și adaptarea politicilor publice pentru a răspunde nevoilor și capacității de adaptare a oamenilor, precum și luarea de măsuri suplimentare pentru protejarea persoanelor vulnerabile

Eliminarea prevederilor din politicile publice care contravin principiilor de protecție a mediului, cum ar fi modernizarea aeroporturilor sau încurajarea producției nediferențiată de hidrogen ca sursă de energie;

Responsabilizarea sectorului privat care exploatează resurse naturale pentru profit și emite cele mai mari cantități de gaze cu efect de seră;

În general, adoptarea principiilor de protecție a mediului în elaborarea proiectelor de dezvoltare urbană pentru orașe mai verzi, inclusive, adaptabile și sustenabile.