Saramură de pui (Rețeta lui Radu Anton Roman)

Poem provocator in forma fixa, rondelul saramurii de pui contine, pe langa o mamaliga calda, si o cana de vin rosu (negru!), gros de poti sa-l cari in basca. Zis (printre dintii inclestati) Puterea Ursului, „namolul“ uleios si binemirositor e un amestec batranesc de vinuri rosii de pe partea Samburestilor, de la Bolindetu, Rosulesti si Launele.

E din ce in ce mai rar. Ca sa-l pot atinge, sa-l pot descoperi, infiorat, a trebuit sa ma imprumut, numai pentru o seara, de doua clondire - dobandite cu chiu cu vai si cu zapis, zalogind, sub pecete de sange, smerenie aparenta, zel sfios, juraminte solemne si mincinoase, rugaciuni impetuoase - de la o manastire bogata (tare mi-ar placea mie sa pot face, odata si odata, pedigriul vinurilor anonime dar princiare din Episcopia Valcii: ce trecut glorios, ce sange albastru ar da la iveala aceste ambrozii bisericesti!).

A meritat si rasmeritat efortul si impostura, seara a fost magica, mi se parea ca infrunt un preaputernic zeu trac, dezlantuit dintr-un sip.

Cu mamaliguta si Puterea Ursului alaturi, saramura de pui e un fel de ars gastronomica valceana, exprimata intr-un scenariu pastelat: pe masa de latunoaie de fag, taraneasca, cineva intinde o fina tesatura de borangic. Falfaie moale, in alintul unui vant al amiezii, ca o graseiere pretioasa.

Zaduful din gradina cu iarba roasa de seceta se invioreaza, de pe varfurile Latoritei se ridica promisiunea unui nor vinetiu.

Citeste continuarea pe Bucataria lui Radu.