-

Istoria Limonadei în 3 rețete: clasică (1853), cu vin (1902) și caldă (1913)

Alături de bragagii și salepgii, limonagii au împestrițat comerțul ambulant cu d’ale setei al vechilor București.

Cu un recipient mare în spate, străbătând marile Poduri și ulițe, limonagii erau o categorie de negustori ambulanți (street delivery) care nu au avut breasla lor (sau mi-a scăpat mie informația) fiind încartiruiți împreună cu mai cunoscuții colegi care vindeau bragă ori salep.

Un pahar cu limonată (am păstrat grafia de pe vremuri) rece, înviorătoare era mereu binevenit în praful de nedescris al Capitalei Valahe, în zilele toride de vară și făcea deliciul mai ales al copiilor și cucoanelor de pe timpuri.

Mai jos am ales, în ordine cronologică, trei rețete de limonată, din cărțile vechi de bucate, trei rețete diferite din care am remarcat tehnica folosită (frecarea zahărului pe coaja fructului), adăugarea vinului în lichid sau încălzitul compoziției.

Limonată

„Alege lămâi bine coapte; freacă bucățile de zahăr pe coaja lămâilor ca să ia bine untul spirtos al lămâii (uleiuri volatile); aruncă acel zahăr în câtimea (cantitatea) de apă necesară, în care vei stoarce bine lămâile. Pentru 300 dramuri de apă (955 ml) poți pune 2 sau 3 lămâi adăugând și zeamă de la o portocală sau două, alegând dintre cele mai coapte și mai dulci” Christ Iónnin – Bucătăria română, Carte coprinzătoare de mai multe rețete de bucate și bufet 1865, Ediție îngrijită și adnotată de Simona Lazăr, editura GastroArt 2018.

Limonată

“Stoarcem într-un pahar cu apă, zeama dintr-o lămâie, adăugându-I și 2-3 lingurițe zahăr pisat, frecat pe coajă de lămâie mestecând bine pânî se dizolvă zahărul, apoi servită.

Limonata caldă se pregătește tot așa, numai că zahărul îl dizolvăm mai întâi în apa caldă și după aceea stroacem zeama de lămâie, lăsând puțin să fearbă; înainte de a o servi, luăm spuma ce se formează la suprafața ei” Ecaterina Dr. S. Comșa: Buna Menajeră sau Carte de bucate – cea mai practică și mai bogată dintre toate cărțile de bucate scrise pâna astăzi în limba română, 1902, Craiova.

Citeste continuarea pe GASTROART.RO

Măsuri pentru perioadele de caniculă. Cum să vă protejați?

Articole înrudite

  • Ciorbe de sarmale și de ardei umpluți

    Ardei umpluți și sarmale se consumă în toate zonele țării. Ambele preparate au nenumărate variante: numim generic ardei umpluți o sumedenie de legume umplute, așa cum și sarmalele au nenumărate compoziții și învelișuri vegetale. Ambele au variante de post, mai ales pe bază de orez și ciuperci, dar lista ingredientelor folosite continuă cu o inepuizabilă inventivitate.

  • Aurul României - pradă pentru Imperiile lumii

    „Munţii noştri aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă“ reprezintă un adevăr trist, atât de sugestiv transpus în versuri de poetul Octavian Goga.

  • Puțin despre sarmale și câteva rețete vechi un pic mai altfel

    Pe câtă poftă, îndestulare și satisfacție ne oferă sarmalele, pe atât de mult murmur general gângurat în barbă, neliniște și nesiguranță gastronomică identitară și un mare, lat și lung, offff național cum că nu-s ale noastre.

  • Călătorie prin România, cu hărți vechi de 100 de ani

    Folosind hărți vechi de o sută de ani, profesioniști în cinematografie, artă fotografică, design digital, literatură, alături de istorici și documentariști au pornit într-o călătorie prin România de astăzi.

  • Ardei umpluți murați (rețetă interbelică)

    Această reţetă este "culeasă" dintr-un caiet vechi cu rețete, din perioada interbelică (datare aproximativă), din zona de sud a Ardealului. Îi mulțumim lui Chef Johnny Șusală pentru acest caiet. Am păstrat ortografia originală.