-

Borș de pește, rețeta din Chilia Veche

Rețetarele sunt “organisme vii” și sunt supuse diferențelor de la o zonă la alta, de la o gospodină la alta. Nu există o rețetă bătută în cuie (cu mici excepții, și nu ne referim la rețetarele pentru restaurante) așa cum nu există un gust exact – comun tuturor.

Borșul de pește este un astfel de exemplu, din care – de la denumirea generală – pot fi inventariate o sumedenie de subcategorii de zămuri care toate sunt borșuri de pește. Pe malul Dunării se face într-un fel, în Deltă altfel (și chiar și aici sunt diferențe de la sat la sat), pe coasta maritimă altfel, iar borșul din pești de apă stătătoare sau din râuri are alt gust.

Aici avem o rețetă [culeasă şi povestită de Alexandra Dincă şi Sebastian Ţoc, apărută în volumul “La masă cu oamenii Deltei, o cartografiere a practicilor gastronomice, coordonată de Monica Stroe și Bogdan Iancu”, editura Coresi 2012]

“Tanti V., din părinți haholi, femeia de serviciu de la două şcoli din sat, a explicat foarte clar importanţa câtorva reţete de bucătărie, printre care şi borşul de peşte. Este în topul mâncărurilor de peşte cel mai des gătite şi este cerută de toţi musafirii care vin pe la ea. Spre deosebire de pensiune, unde bucătăreasa avea un ajutor responsabil cu pregătirea legumelor şi peştelui, tanti V. nu are un ajutor, face totul singură. Borşul se face dintotdeauna şi e printre reţetele “tradiţionale” în Chilia Veche. Îşi aduce aminte de borşul de peşte făcut în majoritatea cazurilor la ceaun, cu foc de stuf, vara afară şi iarna mai degrabă în plită decât pe plită, cu focul de stuf în părţile laterale ale ceaunului. De mică a fost responsabilă cu întreţinerea focului (mai ales în plită), cât timp peştele era pregătit de mama ei.

Cartofii mici pot fi puşi la fiert întregi, cartofii mari tăiaţi cuburi. Peştele, cap, coadă, orice tip. Dacă ai un singur peşte nu contează, pui doar unul, dar e preferabil să fie amestecat.

Citeste continuarea pe GASTROART

Articole înrudite

  • Ciorbe de sarmale și de ardei umpluți

    Ardei umpluți și sarmale se consumă în toate zonele țării. Ambele preparate au nenumărate variante: numim generic ardei umpluți o sumedenie de legume umplute, așa cum și sarmalele au nenumărate compoziții și învelișuri vegetale. Ambele au variante de post, mai ales pe bază de orez și ciuperci, dar lista ingredientelor folosite continuă cu o inepuizabilă inventivitate.

  • Supele clasice franțuzești (reţeta Kerei Caliţa)

    Cea mai lesnicioasă și economicoasă metodă de a prepara carnea, peștele sau legumele a fost dintotdeauna fierberea acestora dimpreună cu tot ce se găsea la îndemână: cu ierburi de gust, cu frunze plăcut mirositoare sau chiar cu buruieni zdravene, cu felurite arome și orice mirodenii sau coloniale aduse de corăbierii puși pe pricopseală.

  • Supă de ceapă ca-n Montmartre (reţeta Kerei Caliţa)

    Cartierul parizian de lângă basilica Sacre Coeur este, poate, cel mai încărcat cu povești romantice din Orașul Lumină. Asta și fiindcă aici a fost locul favorit al pictorilor francezi din a doua jumătate a veacului XIX și nu numai, eroi nu doar ai saloanelor de artă ci și ai chefurilor monstruoase din Montmartre.

  • Aşa se face cel mai bun COZONAC de Crăciun

    Gospodinele îl trântesc şi pun un ingredient secret în compoziţia cozonacului. Cozonacul lor iese mereu şi pufos şi gustos!

  • Trufe cu nuci și rom

    Deserturile sunt bucuria celor mici de Crăciun, dar nici cei mari nu pot rezista aromelor inconfundabile care umplu casa. Vă prezentăm o rețetă de trufe cu nuci și rom, potrivită pentru zilele de Sărbători petrecute în familie.