-

Miedul și mierea, alimente dacice

Drept e că puține lucruri se știu despre ce mâncau dacii. Poate, din legenda aceea cu Lisimach și Dromichetes, să înțelegem că dacă voiau, puteau fi și rafinați (în înțelesul epocii), dar că preferau frustețea obiceiurilor moștenite din neam.

Dar, să trecem în revistă acele puține lucruri pe care le cunoaștem. Strabon scria în “Geografia” că tracii de la sud de Dunăre “nu se atingeau de carnea turmelor lor”. Spunea istoricul și geograful antic că ei obișnuiau să se hrănească “cu miere, lapte și brânză, ducând un trai liniștit”. Ptolemeu scria și el că locuitorii Daciei erau obișnuiți să mănânce “miere și lapte” - și să nu vă gândiți că acestea erau mierea și laptele care curgeau, râuri-râuri, în Paradis, dar erau cele mai simple dintre bucatele lor. Ar mai trebui să trecem pe listă brânza și varza (cele ale căror etimologii sunt recunoscute ca fiind din fondul dacic/tracic al limbii române). Alte informații întâlnim în “Ambasadele lui Priscus”: “Prin sate ni se aducea de mâncare și anume în loc de grâu, mei, și în loc de vin, mied, cum îl numesc localnicii”. Aproape fiecare dintre autorii antici amintește de acest mied, băutura cea mai populară a Antichității, după vin. Se arată chiar că, atunci când Deceneu a dispus tăierea viilor, pentru ca dacii să nu mai aibă vin, ei au continuat să prepare această băutură slab alcoolizată, care devine mai puternică și mai pișcătoare la limbă, după trei-patru luni de fermentație, băutură care le era la îndemână, căci miere aveau din belșug.

Un text de Simona Lazăr și Magda Nedelcu

Foto: Pixabay