-

Veneția, Al Pacino și bucătăria din Gheto Vechio

Scris de

Veneția l-a onorat de nenumărate ori pe Pacino. O merita. Și ca actor, ca regizor, și ca... neguțător venețian. Mă rog, ca alter ego al neguțătorului evreu shakespearian.

O dată - în filmul pe care l-am văzut de o sută de ori, a doua oară - în piesa de pe Broadway (pe care n-am văzut-o niciodată, dar mi-o imaginez la fel de puternică, la fel de strălucitoare, de vreme ce a intrat în top 10 al celor mai bune reprezentații teatrale ale anului 2010, în America). Au trecut mai mult de 10 ani de atunci, când premiul lui Pacino de la Festivalul de film de la Veneția mi-a amintit de ziua în care am trecut pentru prima dată peste Ponte delle Guglie. Apa lagunei scânteia tăcut, iar umbra se strângea înfrigurată pe ziduri. O gondolă întârziată trecea pe sub pod, iar de sub mantii și măști am deslușit voci scăzute. Ne-am simțit dintr-o dată părtași la o scenă din „Neguțătorul din Veneția”, când îndrăgostitul patrician se strecura pe canale înguste pentru a ajunge la iubita sa, frumoasa fată a cămătarului evreu. Ne despărțeau nici două sute de metri de „Sotoportego de Gheto Vechio” – acea unică intrare (lăcătuită peste noapte) în cartierul evreiesc, mărginit doar de ape în epoca medievală.

A doua zi, sub un soare care ardea blând, am străbătut străzile în sens invers și am intrat pe „sotoportego”, explorând vechiul și noul ghetou, căutând cu privirea clădirea în care e posibil să se fi filmat scena avându-l ca interpret al tragicului erou shakespearian pe Al Pacino. Vechiul ghetou, cu ulițele lui strâmte, ne-a primit umbrit. În vreme ce pe o bancă din campo-ul noului ghetou, în lumină crudă, dinaintea monumentul dedicat evreilor trimiși în lagărele de exterminare naziste, doi tineri neștiutori de patima trecutului, se sărutau cu inocența vârstei lor. În vremea asta, în bucătărioara ei din Gheto Vechio, iubita patricianului probabil gătește. Orez cu şofran. Pune uleiul într-o tigaie și rumenește în el ceapa tocată, usturoiul tăiat felii subțiri și măduva fiartă și zdrobită cu furculița. Toarnă deasupra orezul (spălat și scurs) şi-l călește puțin, îl condimentează, apoi îi adaugă vinul (aștepând până se absoarbe complet) și supa de oase. Lasă să fiarbă, la foc potrivit, iar, când e aproape gata, adaugă șofranul și amestecă.

Apoi, pe ușă intră Al Pacino…

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay