-

O cină somptuoasă, la Trianon, cu șampanie și pilaf cu... perle

Scris de

În vara anului 1788, în plină criză politică și, mai ales, într-o vreme în care nepopularitatea ei atinsese apogeul, regina Maria Antoaneta – numită de pamfletarii vremii, încă din 1787, „Madame Deficit” sau „Doamna Datorie”, pentru ca prin cheltuielile ei extra­vagante îngreunase datoria externă a Frantei – sfidează toate sfaturile primite și dă, la Trianon, o cină somptuoasă.

Nici nu ai cum sa numesti cu alte sintagme o masa cu nu mai putin de treizeci si doua de feluri diferite de mancare si saisprezece alte feluri de preparate de natura sa potoleasca foamea intre felurile principale. Cina, care a pornit undeva pe la orele cinci ale amiezii, s-a terminat, de altfel, tarziu, catre dimineata... Altfel, n-ai fi avut cum – daca te-ai fi nimerit oaspete ale extravagantei regine – sa gusti macar din toate cate ti s-ar fi pus dinainte.

Carne, carne, carne...

Simpla enumerare a felurilor de mancare ti-ar potoli stomacul pentru cateva zile. Patru feluri de supe: cu orez, 'Scheiber' (o supa austriaca, bogata in legume), supa de salata cu crutoane si inca un fel de supa, cu crutoane de doua feluri de carne, creata anume de bucatar pentru gusturile reginei (in epoca, i se spunea 'les croutons unis pour Madame'). Urmau apoi doua feluri principale, o friptura din carne de vita cu varza, care – parca nu ar fi fost destul de satioasa – era completata de carne de manzat, la frigare.

Alte saisprezece feluri de mancare – toate cu carne – te provocau. Pateul 'à l’espagnol' (frecat cu vin de Madera), cotletele de berbecut grilate, friptura de iepure, aripile de 'pularda' (gaina indopata), gatite 'à le maréchale', pieptul de curcan in supa limpede, carne de oaie impanata cu grasime, cu garnitura de cicoare, 'papiote' din carne de vita, cap de vita cu sos picant, pui cu sos tartar, purcel de lapte la frigare, pui de Caux (rasa de gaina franceza pura, cu carne frageda si densa) in supa limpede, rate de Rouen cu portocana, tocana cu fileuri de pularda si orez, carne rece de gaina, blanchete de pularda cu castraveti acri si sos bechamel...

Ca si cum toate acestea nu ar fi fost indeajuns, cina a continuat, tarziu in noapte, cu alte patru feluri de mancare, care 'sa linisteasca stomacul si sa dea ghes poftei de viata si de mancare'. Fileuri de iepure, carne de vitel la frigare, consomeu din coada de vita, carne rece de curcan. Si apoi inca patru feluri de carne rotisata: de pui, de clapon, de iepuroi, de curcan, de bibilica si de iepure tanar. Treizeci si doua de feluri de mancare, iar printre ele, presarate alte saisprece antreuri, cele mai multe foitaje cu umpluturi dintre cele mai diverse, dar si 'canapele' (felii mici de paine, unse cu diferite compozitii din carne, legume, unt)... Sa nu mai vorbim de cosurile de fructe, de dulciurile care nici nu aveau loc in meniu, fiind de la sine inteles ca ele nu vor lipsi de la masa.

Pilaful cu perle

La Versailles, la Trianon si la Micul Trianon – pe care il pri­mise in dar, pe cand era doar 'delfina' Frantei (si unde, zice-se, in tinerete se ocupa cu gradinaritul, placandu-i sa cultive singura morcovi si varza) – mesele Mariei Antoaneta erau intotdeauna atat de bogate, incat nimeni nu putea sa manance pana la capat si o buna parte din mancare era aruncata 'oaspetilor'... porcariilor regale. Tot gurile rele spun ca, o data, neparandu-i-se ca un platou cu orez si carne de vitel era suficient de bogat, regina si-ar fi rupt siragul de perle de la gat, l-ar fi presarat peste orez si si-ar fi rugat prietenii sa manance din pilaful astfel innobilat.

Cu o asemenea opulenta expoziva, e de la sine inteles ca Maria Antoaneta nu era iubita decat in cercul ei intim de doamne – care fusese prezidat, pana in mai 1787, de ducesa de Polignac, pe care regina o expulzase in Anglia, pentru ca... incepuse sa-i displaca cheltuielile prea mari pe care aceasta le facea si impactul lor asupra finantelor Coroanei Frantei. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi aratand un pranz pe vremea cand la stabilirea meniului contribuia si ducesa de Polignac!

Cred ca mai degraba Maria Antoaneta se debarasase de ea, pentru ca tocmai incepuse sa-i placa rolul de politician. Incepuse sa se implice in viata politica a Frantei, luandu-se 'la tranta' (metaforic vorbind) cu capii politici ai vremii si chiar cu regele, incercand sa-si impuna ideile (nu intotdeauna pro-austriece, cum s-ar crede, datorita originii ei, fiindca regina deja gandea mai mult la viitorul copiilor ei, 'Copiii Frantei', si mai putin la aliantele cu familia ei ramasa pe tronul de la Viena). In aceste conditii, ducesa de Polignac, care voia sa-si faca propriile-i jocuri, devenise o piedica si trebuia inlaturata.

Pâine! Pâine! Pâine!...

Va veti fi intreband de ce vorbim acum despre meniul somptuos al cinei de la Trianon. Pentru ca, istoria a dovedit-o, lipsa hranei – a 'painii', generic vorbind – a dus la marile rasturnari de situatii, la cele mai mari evenimente revolutionare din istorie. O legenda spune ca la numai cativa ani dupa aceasta cina – o dam ca exemplu, dar mesele reginei erau la fel de bogate, zi de zi – Maria Antoaneta, la Versailles, in vreme ce femeile din popor cereau paine, alergand pe culoarele palatului, avea sa intrebe (mai mult sau mai putin) ingenuu: 'Ce striga? Ce vor?'. 'Vor paine, Majestatea Voastra! Nu au paine sa manance!', i s-a raspuns. 'Nu au paine? Atunci sa manance prajituri!' Familia regala a reusit sa fuga, in acea vara a anului 1791, de la Versailles...

Cat e istorie, cat e anecdota, se spune ca femeile franceze s-au potolit putin, cand au intrat in bucataria, in camarile, in pivnita regala. S-au potolit doar cat sa-si ostoiasca foamea de moment. Apoi au alergat dupa regii fugari. La 22 iunie 1791, au fost capturati si dusi la Paris. Pe 16 octombrie 1793, Maria Antoaneta murea decapitata.

Nu-i vremea acum pentru deslusiri istorice. Revolutia Franceza se aprinsese insa candva, in vara anului 1788, cam pe cand consoarta nefericitului rege Ludovic al XV-lea dadea acel banchet somptuos. Era insa o vara tragica: o foamete catastrofala lovise tara, pretul painii crescuse cu 90%, era penurie de produse alimentare. Si-n vreme ce Maria Antoaneta punea pe masa patruzeci si opt de feluri diferite, unii nu aveau nici macar un blid de supa si un codru de paine.
Lipsa painii lovise in trecut si Roma, lipsa painii a doborat monarhia franceza si-avea sa-i puna la zid si pe membrii familiei imperiale rusesti, in noiembrie 1917...

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay