Și oamenii mari sunt oameni: Amintiri din copilărie

Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

A devenit membru post-mortem al Academiei Române (în 1990).

Luna aceasta se împlinesc 110 ani de la nașterea sa. Îl evocăm și noi, prin intermediul unei amintiri pline de farmec din primii ani de viață, evocată de Eliade însuși:

"M-am născut în București, dar chiar în acel an tata a fost mutat cu garnizoana la Râmnicu-Sărat și cele dintâi amintiri se leagă de acest oraș. O casă mare, cu multe încăperi și salcâmi în dreptul ferestrelor. În fund, curtea și apoi grădina, mare, mi se părea uriașă, înecată sub pruni, caiși și gutui.

Cea mai veche amintire (cred că aveam mai puțin de trei ani): în grădină cu fratele meu și un câine mare, alb, Picu. Ne rostogoleam toți trei în iarbă. Alături, pe un scăunaș, mama stând de vorbă cu o vecină.

Îndată după această imagine, o alta: pe peronul gării, seara, așteptând o mătușă de la București. Lume multă. Aveam un corn, pe care nu îndrăzneam să îl mănânc, atât mi se părea de prodigios, și-l păstram în mână, privindu-l, proclamând, lăudându-mă că-l am.

Când intră trenul în gară, grupul nostru începe să se agite și rămân o clipă singur. Din nevăzut, izbucnește un băiețaș de 5-6 ani, imi smulge cornul, mă privește o clipă zâmbind, duce cornul la gură și dispare. Am fost atât de surprins, încât am amuțit, paralizat, parcă mi se revelase puterea monstruoasă a iscusimii și îndrăznelii", povestește scriitorul, citat de site-ul istorie-pe-scurt.ro.

Autor: Anamaria Ionescu