Cartofii curățați de coajă și puși la fiert pentru piure se sărează cu câteva minute înainte de a fi gata.
Sarea adăugată la început îi va întări și nu vor rămâne făinoși. Dimpotrivă, când vrei să faci o supă sau o mâncare de cartofi, sarea se pune dintru început. Cât despre cartofii prăjiți, ei se sărează abia după ce sunt gata.
Nu întâmplător am amintit acum despre câtă sare pui în cartofi. Rețeta pe care vreai să v-o ofer este aceasta: papricașul de cartofi. Cu untură, în zilele de dulce, și cu untdelemn, în cele de post.
La 5-6 cartofi potrivit de mari, pui o lingură de untură sau două de untdelemn. Și pe asta tot de la bunica o știu: grăsimea vegetală trebuie folosită în cantitate dublă față de grăsimea animală. Mai adaugi o linguriță de boia dulce (sau/și un ardei gras ori un gogoșar), o ceapă potrivit de mare, tăiată mărunțel, și-o lingură de pătrunjel verde tocat.
Într-o cratiță de fontă (cu pereții groși) pui untura la încins, înăbuși ceapa în ea, cât să devină galbenă aurie, adaugi boiaua, învârți repede cu lingura de lemn, să-și ia culoarea, după care pui cartofii curățați de coajă și tăiați în cuburi. Sare - după gust; dintru început, cum vă învățai. Vin la rând ardeiul sau gogoșarul - tăiat în felii, căci rolul lui e să dea un plus de gust. Se umple cratița cu atâta apă cât să acopere cartofii... și încă un deget pe deasupra. Se fierb cartofii la foc mic, cu vasul acoperit... musai! Iar atunci când apa scade și cartofii sunt bine fierți, se presară pătrunjel verde tocat și se aduce papricașul la masă fie fără niciun alt adaos, doar cu o salată sau niscaiva murături, fie cu bucăți de slănină friptă, cu cârnați ori cu coaste afumate sau cu alte cărnuri fripte după cum vă sunt pe plac.