„Cerul și pământul” (rețete românești pe gustul tău)
Nu știu cât de atent ați ascultat domniile voastre colindele din iarna asta, ca și din toate iernile de până acum, dar e un colind ce zice-așa: Cerul și colindul/ În cântec răsună/ Îngeri și oameni/ Cântă împreună.
01 Ianuarie 2016, 06:57
De ce vă amintesc versurile din Ajunul Crăciunului, taman acum, de Sfântul Vasile. Păi, fiindcă, în leagănul sărbătorilor aflându-ne încă mi-am zis să vă învăț cum se gătește acest fel de mâncare ce poartă numele colindului cu pricina. Cerul și pământul. (Și este una dintre cele mai interesante retete romanesti culese din Ardeal.)
Trebuință ai de un kil de cartofi și de a zecea parte ceapă (100 g), și-apoi de unt (cât două nuci), de-un sfert de kil de mere acrișoare, de-un kil de sângerete sau de chișcă albă (că doar tocmai fuseră Ignatul și Crăciului și-ți e cămara plină cu bucate din... porc), ulei și sare, zahăr pudră.
Ceapa o toci mărunt și o călești în unt. Cartofii îi cureți, îi tai cuburi și peste ceapă îi arunci. În câteva minute, torni și apă, nu prea multă, și lași să fiarbă, piciocii (cartofii - n.n.) să se-nmoaie. Adaugi merele, de coajă curățate și felii tăiate. Și iarăși lași să fiarbă, până scade apa (de e prea mult lichid la urmă, îl azvârli). Faci un piure din astea toate (adăugându-le sare și zahăr pudră).
Sângeretele sau chișca albă (caltaboșul, cum îi zice-n alte părți), îl înțepi cu o scobitoare ori c-un ac și-l pui să se pârpălească în apă cu ulei (când apa se evaporă și el începe a se rumeni-n unsoare, îl întorci pe toate părțile și apoi din tigaie-l scoți).
La masă-aduci piureul de cartofi și mere, cu sângeretele deasupra și un picuț de sos din cel ce s-a format în cratiță, la urmă.
Rețeta-i din Ardeal și, după cum se vede - cu mere și cu zahăr pudră - are influențe din gastronomia sașilor.
